aluramy

Cum altfel decat o plimbare prin Europa la sfarsit de octombrie? Copiii in vacanta, sa profitam.

Plecam spre Oradea, un mic popas spre Viena. Ajungem seara, ne cazam si asteptam a doua zi sa ajungem intr-un oras vazut doar din poze si auzit doar din povesti.

Ajungem in Viena, il simt, imi place. Are un vibe bun. Desi aglomerat in trafic, e liniste.

Ne cazam in cartierul Mariahilf (Viena are 23 de districte), relativ aproape de centru (2 km distanta). Pornita cu idei preconcepute despre austrieci, constat ca sunt oameni calmi, zambitori, binevoitori. Iti zambesc, iti vorbesc in germana si pleaca linistiti spre ale lor.

Tineri cu casti in urechi, biciclisti cu copii in scaun, batrani care ies din bloc facand discret semnul crucii, alergatori peste tot. E o stare de bine, de relaxare.

Ajungem in centru vechi (Innere Stadt), clopotul catedralei Sf. Stefan bate. Este al doilea cel mai inalt clopot bisericesc din Europa si se numeste Pumnerin. Programul catedralei poate fi consultat pe site-ul http://www.stephanskirche.at.

Se pot vizita mai multe parti din catedrala, turnuri, catacombe. Achizitionarea de bilete se face pentru fiecare obiectiv in parte, iar orele de intrare si locul de intalnire cu ghizii difera.

Noi am vizitat in ziua 3 catacombele si turnurile. Pentru catacombe biletele au fost achizitionate din interiorul catedralei (doar cash). Catacombele se viziteaza doar cu ghid. Pentru turnul cel mai inalt, din partea sudica a catedralei, biletele se achizitioneaza din exterior. E o catedrala frumoasa, in stil gotic si romantic. Mi-ar fi placut sa fie mai mult spatiu in jurul ei astfel incat sa o poti admira ca pe un tablou.

Ne intoarcem spre cazare, strabatem curtea castelului Hofburg, locul de unde a fost condus timp de 7 secole Imperiul Habsburgic. In Hofburg se regasesc unele din cele mai vizitate muzee si anume Muzeul Sissi, Trezoreria imperiala si Camera de argint, Scoala de Calarie Spaniola etc. In partea sudica se regaseste Muzeul Albertina, pe care l-am si vizitat in a treia zi.

Ziua 2 e dedicata gradinii zoologice Schonbrun, cea mai veche gradina zoologica din lume. Atmosfera placuta, relaxanta. Unul dintre ursii polari, vedeta zilei. Cu chef de joaca, ne ofera o reprezentatie pe cinste. Ursul panda facea ce ii place cel mai mult si anume dormea pe o creanga de copac.

Spre seara o plimbare in curtea Palatului Schonbrunn. La fel, atmosfera relaxanta, se alearga peste tot. Sus in deal e Gloriette. Nu stii ce e mai frumos, peisajul asupra Vienei de sus…sau Gloriette privita de jos.

Imediat ce s-a urcat pe tron in 1740, Maria Tereza s-a mutat in acest palat pe care Leopold i l-a construit ca resedinta de vara, iar tatal sau, Karl VI il utilizase drept cabana de vanatoare. Daca Hofburg este expresia supradimensionata a unei dinastii care s-a intrecut pe sine, Schonbrunn este expresia senina a unei imparatese.

A treia zi incepem cu vizitarea Catedralei Sf.Stefan. Intrarea in catedrala este gratuita. Poate fi un loc bun de pornire pentru un tur al orasului. Catedrala a pazit orasul timp de mai bine de 8 secole supravietuind incendiilor, tunurilor turcesti, obuzelor germane si rusesti. Are 137 de m inaltime, iar localnicii o denumesc cu afectiune Steffl.

Al doilea obiectiv este Muzeul Albertina, infiintat de Albert de Saxa-Teschen, unul dintre ginerii imparatesei Maria Tereza. Operele lui Monet, Picasso, Rubens, Degas m-au atras sa il vizitam. La momentul vizitei era o expozitie in desfasurare numita Baskuoa.

Haus des Meers, spre seara zilei 3. Un „mic” acvariu-zoo, cu 9 etaje. Pe fiecare etaj te asteapta alte si alte atractii. Las pozele sa vorbeasca de la sine. La ultimul etaj este un restaurant cu o priveliste minunata.

Ziua plecarii a venit si in drum spre Bratislava, caci da, ne-am gandit ca ar fi gresit sa nu vizitam macar pentru cateva ore o alta capitala in drum spre Romania, am trecut prin fata Muzeului Sigmund Freud, apoi am vazut din masina Turnul Dunarii.

Ne raman multe de vazut pentru o data ulterioara. Muzeul Sigmund Freud, Opera din Viena, Scoala de calarie, Muzeul Sissi, Primaria din Viena, Prater sunt cateva dintre ele.

Lala

Finalul de aprilie a venit cu o scurta escapada pe riviera franceza, la Nisa, de care ne-am bucurat impreuna ambele familii (o mica paranteza, in cazul in care nu ati citit in descriere, pe acest blog scriem doua surori despre experientele noastre atat impreuna, cat si separat cu familiile noastre. Nu locuim in acelasi oras – una dintre noi in Bacau, alta in Bucuresti, de aceea si plecarile/opririle pe drumul catre anumite destinatii sunt uneori in puncte diferite. De aceasta experienta ne-am bucurat, impreuna, toti 8).

Ziua 1 a inceput in forta cu un zbor muuuult prea matinal (dar in vacanta si trezitul la ora 3 sau o noapte nedormita, parca se simt altfel) si aterizare la Nisa la ora 7:30 (intr-o sambata), cand orasul abia se trezea, iar cei mai matinali dintre matinali ieseau la alergat. Drumul de la aeroport pana in Nisa se parcurge usor, cu tramvaiul nr. 2, cu trenul sau cu masina, in caz ca va surade varianta inchirierii unei masini. Transportul in comun pe intreaga Coasta de Azur este foarte bine pus la punct (autobuzele – Lignes d’Azur sau trenul – SNCF) si la niste costuri mai mult decat decente.

Soarele, o cafea buna la o terasa si ne-am declarat instant cuceriti de atmosfera acestui oras. Nisa este capitala Coastei de Azur, un oras viu si colorat, cu multe obiective de vizitat. Plimbarea a inceput cu celebra Promenade des Anglais (o strada de-a lungul marii cu o lungime de 7 km), apoi catre Coline du Chateau (un loc la inaltime, care ofera o priveliste foarte frumoasa asupra orasului; se poate ajunge pe jos, urcand cateva trepte sau cu liftul aflat la baza), unde se afla si Cascada Donjon. De aici am pornit catre Centrul Vechi (Vieux Nice) si, in apropierea pietei de flori (Marche aux Fleurs Cours Saleya), am luat pranzul la un local foarte dragut. De aici ne-am mai plimbat spre piata Massena, iar spre seara, dupa ce ne-am dat un mic “refresh”, ne-am mai plimbat in Portul Lympia si in zona Garibaldi.

In Ziua 2 am pornit spre Èze Village, un sat deosebit de frumos, la inaltime la propriu si la figurat, cu stradute mici, pietruite. Am vizitat Jardin Exotique, care ofera o super panorama catre mare, printre multele specii de cactusi. De aici am pornit pe stradutele pietruite catre fabrica de parfumuri Fragonard (turul ghidat al fabricii este gratuit, iar vizita se incheie in magazinul de unde pot fi achizitionate produsele lor). Parfumeria a fost deschisa in 1926 si poarta numele unui pictor din Grasse.

Cea de-a doua parte a zilei am petrecut-o in Saint Jean Cap Ferrat, unde am vizitat Villa Ephrussi Rothschild, vila baronesei Béatrice de Rothschild, construita intre 1905 si 1912. Pe langa faimoasa vila roz, cu mobilier de epoca, portelanuri si opere de arta, mai impresionante sunt de fapt gradinile care o inconjoara (sunt 9 gradini tematice: spaniola, florentina, de piatra, japoneza, exotica, provinciala, franceza, de trandafiri si gradina Sevres). Destul de aproape, in Beaulieu sur Mer, se afla o alta vila foarte frumoasa, Villa Kérylos.

Ziua 3 a fost alocata pentru Monaco si Menton. Desi poate era mai realist sa alocam aceasta zi doar pentru vizitarea Monaco, am reusit sa combinam cele doua obiective pe cat de frumoase, pe atat de diferite. Drumul din Nisa pana la Monaco poate fi usor de parcurs fie cu trenul, o calatorie de 17 minute, fie cu masina inchiriata (exista parcari subterane, contra cost, pe x niveluri 🙂 ). Vizita a pornit, de unde altundeva decat de la celebrul Cazino Monte Carlo, unde am vizitat doar partea de intrare (exista si varianta achizitionarii de bilete pentru a vizita mai mult, insa timpul era destul de limitat), am admirat multele masini luxoase iesite la plimbare si am pornit, pe jos, sa vizitam Oceanograful. Monaco, este fara doar si poate interesant, intr-adevar dezvoltat pe verticala (are o suprafata de 2 km patrati , fiind asadar foarte dens populat) si destul de inghesuit, intrucat si traversarea unei strazi poate fi uneori o provocare si necesita utilizarea unui lift. Principatul Monaco avea initial trei districte: Monaco Ville, Monte Carlo si La Condamine, iar ulterior s-a adaugat si Fontvieille.

Oceanograful (Musée océanographique de Monaco) este un muzeu de stiinte marine din Monaco-Ville si sediul Comisiei Internationale pentru explorare stiintifica a Marii Mediterane. Este cu siguranta o vizita placuta pentru cei mari si cei mici.

Fugitiv am vazut si Palatul princiar din Monaco si am pornit spre Menton, un orasel cu aer de Italia.

Menton, cunoscut si ca orasul lamailor (Ville de Citron), este o frumusete colorata care, cum spuneam, afiseaza din plin influentele italiene. Am vizitat aici centrul vechi, plaja, Bazilica Saint-Michel. Nu am avut timpul necesar sa il vizitam pe indelete, dar ne bucuram ca am ajuns si aici chiar si pentru cateva ore si am mai potolit, cumva, dorul de Italia.

Ziua 4 a inceput cu o vizita la Cannes. Un fost sat pescaresc, astazi o statiune sofisticata, cu magazine si hoteluri de lux, cu festivaluri internationale, cum ar fi, bineinteles, festivalul de film de la Cannes. Ne-am indreptat si noi spre celebrul Palais des Festivals, nu inainte de a trece pe aleea cu amprentele si autografele a cel putin 400 de celebritati. Ne-am pozat si noi ca niste staruri si am pornit pe binecunoscuta promenada La Croisette spre o cladire pe care doream sa o vedem (nu doar din filme), Hotelul Carlton. Promenada se intinde pe o distanta de aproximativ 3 km si este flancata intr-o parte de hoteluri si magazine, iar de cealalata parte plaja cu terase si sezlonguri. Am admirat faimoasa cladire neoclasica facuta la cererea unui duce rus, am testat apa marii sa vedem daca e mai calda decat cea din Menton si am plecat spre Antibes.

Construit de greci in secolul V i.Hr., Antibes este astazi cel mai mare port de iahturi al Marii Mediterane. Am pornit spre centrul vechi, separat de port Vauban prin metereze masive si am luat-o pe stadute serpuite si prin piatete linistite unde am si servit pranzul, apoi spre Muzeul Picasso intr-o incantare a locului marginit de mare si de case care mai de care mai dragute.

Ziua 5…din nou frumoasa Nisa. Fiind ziua plecarii, cu zbor seara, am avut timp sa luam din nou la pas Nisa. Prima oprire a fost catedrala ruseasca, Cathédrale Saint-Nicolas de Nice. Construita pentru comunitatea rusa din Nisa, cu sprijinul tarului Nicolae al II lea, este o constructie inedita in peisajul arhitectural local, in stil moscovit.

Ce se mai poate vizita in Nisa? Muzeul Matisse, Muzeul de Arte frumoase, Muzeul Masséna, Muzeul de arta contemporana, Basilica Notre-Dame de l’Assomption etc.

Si pentru ca spre pranz a inceput ploaia, ca sa nu ne para atat de rau ca plecam, am pornit spre aeroport mai devreme decat ar fi trebuit, nu insa inainte de a da o fuga intr-una dintre cele mai indragite statiuni de pe coasta si anume Villefranche sur mer. Situata intr-un amfiteatru natural, cu fata spre mare si cu strazi pietruite, noi am gasit-o aproape pustie (am inteles ca in sezon este extrem de aglomerat).

Ca o scurta concluzie, ne-a placut. Mult. 🙂 Am reusit in cele 4 zile (aproape 5) sa vedem mare parte din ce ne-am propus si sunt, cu siguranta, o multime de alte locuri de descoperit (Saint Tropez, Grasse, Beaulieu-sur-Mer, Saint-Paul de Vence).

À bientôt!

Ram

Doua veri la rand am vizitat o parte din zona Epirus, nord-vestul continental al Greciei. La nord de Epirus e Albania, la est Thessalia si Macedonia, la sud Aetoloakarnania si golful Amvrakikos iar la vest Marea Ionica. Epirus, impartit in patru prefecturi (Preveza, Arta, Ioannina si Thesprotia) are capitala administrativa in Ioannina.

Cazati intr-un sat linistit la 9 km de Parga, am putut explora o zona continentala a Greciei foarte frumoasa. Am ajuns de aici in Lefkada, Meteora, Ioannina, Sivota si, bineinteles, frumosul oras Parga. Se ajunge relativ usor din Bucuresti si mai nou exista zbor spre aeroportul Preveza, situat la 70 de km. Noi am ajuns de fiecare data in aceasta zona cu masina si recomand pentru ca nu e foarte departe de Romania si o data ajunsi in zona ai nevoie de ea pentru a te putea deplasa usor. Plus ca zona de coasta este extrem de frumoasa.

Voi incepe cu Parga, un oras ce de-a lungul timpului a fost cucerit rand pe rand de otomani, venetieni, iar acest fapt se vede inca in arhitectura constructiilor. Cu stradute inguste, cu case colorate, Parga e asezat ca un amfiteatru, atragand turisti de toate varstele, fiind potrivita atat pentru familii cu copii, cat si pentru tineri. Animat, cu multe restaurante unde se mananca bine este o adevarata placere sa te plimbi prin el. In oras exista o plaja destul de mica si ingusta numita Kryoneri , dotata cu sezlonguri pe care noi personal nu am stat decat seara in desele noastre plimbari. Langa Parga mai sunt 2 plaje si anume: Valtos, la peste un kilometru si Lichnos, situat la o distanta de 4 km.

In Parga poti vizita Castelul Venetian situat pe varful unui deal inconjurat de apele marii Ionice, construit in sec. XI si cucerit de diverse dominatii care au dus la distrugerea si refacerea lui in repetate randuri. In zona mai exista cateva obiective turistice pe care noi nu le-am vizitat si anume Castelul Ali Pasa, capela Adormirea Maicii Domnului, muzeul Paragea.

Pe langa plaje si obiective turistice in zona acestui oras minunat exista doua canioane Vikos si Acheron. Pe ultimul am si fost si ne-am plimbat cu caiacul, pe raul cu acelasi nume, considerat raul Lumii de Apoi tradus si „raul tristetii”. Acest rau se varsa in mare exact in satul unde am stat.

Revenind la plajele din zona, una din cele mai frumoase este Sarakiniko. Situata la cativa km de Parga, intr un golf sub forma de semicerc, cu apa adanca si de o culoare turcoaz, cu pietre amestecat cu nisip amenajata cu sezlonguri cu posibilitati de a servi masa langa plaja la cele cateva restaurante.

Tot in zona Sivota una din cele mai cunoscute plaje este Bella Vraka, la care ajungi mergand aproximativ 15 minute pe jos din oras, neavand posibilitatea sa parchezi foarte aproape de ea. Dupa ce parcurgi pe jos acest drum urmeaza inca o portiune prin apa de mers si ajungi la o plaja neamenajata si cu vizitatori patrupede. Recomand sa aveti apa si alimente pentru ca nu ai de unde sa cumperi. Nu am stat foarte mult pentru ca am prins o zi foarte calduroasa.

Canionul Acheron este situat nu departe de Parga si este o optiune minunata de petrecere a timpului, poate putin mai departe de caldura. Am facut rafting ( o masina ne-a „pescuit” de unde ne-a dus barca pana la parcare inapoi ), am admirat terasele de pe malul raului si am incercat apa foarte rece cu picioarele asa de bine incat a plecat cu tot cu un papuc de al unei fete la vale. Conform mitologiei grecesti Acheron a fost unul din fluviile infernului, cu ape tulburi si noroioase pe care umbrele mortilor il treceau cu o luntre si ajungeau in imparatia subterana.

Plimbarea la Meteora a inceput la 8 dimineata, ajungand in Kalambaka dupa 2 ore jumatate, 3 cu tot cu o oprire la o cafenea pe marginea drumului dealtfel superb.

Impresionant cum in aceasta campie a Tesaliei rasar niste stanci te miri de unde. Este un loc unde , in opinia mea, ar fi frumos sa ajungi macar o data in viata, fie ca esti o persoana religioasa fie ca nu. Personal mi s-a parut ireal cum s-a construit pe acele stanci, cum ai impresia ca la unele manastiri nici nu poti ajunge. Sunt 6 manastiri in total, fiecare are un program diferit care ar fi bine sa fie consultat inainte. Poate cu 2,3 zile de cazare in zona sa apuci sa le vizitezi pe toate. Noi, in cateva ore, am reusit sa intram in 3 dintre ele: Sfantul Stefan, Sfantul Varlaam, Sfanta Treime celelalte doar le-am privit: Marele Meteor , Sfantul Nicolae si Sfantul Rousanou.

In zona am mai facut plaja pe Skala Beach o plaja neamenajata dar care noua ne-a placut foarte mult. E situata ca intr-un golf , cu o apa limpede si cu intrare lina. Aglomerata si calduroasa pentru ca nu prea adie vantul. Sus o terasa la umbra unde poti bea ceva racoritor.

Tot din zona am vizitat orasul Ioannina, capitala regiunii Epirus, situat pe marginea vestica a lacului Pamvotida. Merita bifat fiind o destinatie nu foarte cunoscuta, insa extrem de frumoasa. Este un oras construit intr-o fosta cetate, ruinele acesteia fiind inca vizibile ( inconjoara o parte din oras ). Fortareata este cea mai veche constructie bizantina a Greciei fiind construita de imparatul Iustinian. Intre zidurile orasului vechi se pastreaza cumva casele traditionale departe de restul orasului si e o liniste aici de iti vine sa mergi pe varfuri. In afara zidurilor regasesti un oras cu mai multa forfota, cu terase pline si lume multa.

Pastrez spre finalul articolului insula Lefkada. In ambii ani consecutivi 2020 si 2021 am dedicat cate o zi acestei insule la care se ajunge usor din zona Parga (aproximativ 70 de km) si este legata de partea continentala printr-un tunel subavatic. Mi-a placut Lefkada. Nu stiu daca i-as dedica un concediu intreg, dar mi-a placut. Prima plaja vazuta a fost Kathisma. Albastrul marii de Lefkada e ireal, e imposibil de surprins in poze. Intrarea in apa e abrupta dupa primii 2 pasi, dar merita sa o privesti pana cazi in hipnoza. Am prins-o foarte calma ceea ce a fost foarte bine. E o plaja care necesita papuci de pietre. Neaparat. Locuri de parcare in spatele plajei( noi am ajuns la 9 dimineata), restaurante in spatele plajei, toalete. Cand am plecat la ora pranzului masinile erau parcate pana departe sus pe strada.

Urmatoarea oprire a fost Megali Petra (care inseamna piatra mare) mai aerisita, apa adanca si aici. Am parcat langa plaja Kavikefta Beach, am baut un suc la terasa si ne-am plimbat putin pana la Megali.

Am fi vrut noi sa vedem si Lefkada town, dar am avut cateva obiectii din partea copiilor. Am spus ca ramane pe alta data, iar acea alta data a venit in 2021 cu o vizita la Porto Katsiki si Egremni vazuta de sus, caci, fiind foarte cald, nu ne-am aventurat in plimbare pana pe plaja efectiv. Porto Katsiki cu pietre, apa adanca, acelasi albastru ireal ca la Kathisma si extrem de aglomerata. Parcare cu plata am gasit la o distanta de plaja destul de rezonabila.

Si cireasa de pe tort satul nostru ferit de aglomeratie, cu o cazare la oameni faini, cu taverne unde se mananca ca la greci acasa, amabili si simpli, cu locatii unde lucreaza romani, minunata Ammoudia. Plaja cu apa lina, cu nisip, uneori cu vant, dar foarte linistita. Cautand o noua locatie de mers in 2020, osciland intre Lefkada si Parga, am gasit acest loc pe gustul nostru, al adultilor. Cu liniste si zen.

Am reveni in zona oricand, lasand inca multe de vazut cum ar fi insulele Paxos si Antipaxos, orasul Preveza, Igoumenitsa si multitudinea de plaje de pe coasta.

Dar sunt atatea locuri in Grecia pe care ni le dorim sa le vedem. Cu singuranta vom reveni candva.

Lala

Insula Corfu (denumita si Kerkyra) este o insula din Marea Ionica situata intre coasta vestica a Greciei si Italiei, la o distanta mica de Albania. Noi am vizitat-o cu masina, cu ferry din portul Igoumenitsa (calatoria cu ferry dureaza aproximativ 2 ore), insa aceasta poate fi vizitata si cu avionul sau autocarul.

Este o insula foarte frumoasa, insa spre deosebire de alte insule grecesti vizitate, care pentru noi au “acel ceva”, Corfu nu s-a lipit prea tare de inima. 🙂 Desi acum incercand sa scriu acest articol si “rasfoind” albumul foto din telefon mi se pare hey…aceasta insula chiar e frumoasa, incerc sa o descriu si cu acea doza de subiectivism, pentru ca la momentul respectiv, desi ne-am bucurat de locuri foarte dragute, ceva nu s-a asezat cum trebuie. Si probabil a contribuit si faptul ca am vizitat-o in luna august, fiind foarte aglomerata (cu stat mult in trafic, invartit dupa un loc de parcare, vizitat locatii absolut superbe, dar sufocate de autocare pline cu turisti) si, din pacate, nu foarte bine administrata si curata (dar speram noi ca lucrurile s-au mai imbunatatit intre timp). Dar pentru ca orice experienta este subiectiva (spre exemplu, pentru sot, ramane una dintre insulele favorite), pastram ce e frumos din fiecare calatorie.

Asadar sa incepem sa le asternem pe cele bune. 🙂

Cazarea am ales-o in statiunea Agios Gordios (situata pe partea vestica a insulei), fix sus sus pe deal. Si, desi pana la plaja (si mai ales retur:)), masina era un must si nicidecum un moft, am avut parte de cel mai frumos view si cele mai frumoase apusuri de pe aceasta terasa. Statiunea este destul de mica, plaja este cu nisip, intrarea in apa lina, deci foarte ok pentru copii, taverne bune fix la malul marii.

Paleokastritsa este unul dintre locurile care mi-au placut foarte mult, dar de care nu am simtit ca m-am putut bucura pe deplin, pentru ca era foarte aglomerat. Si cum alftel, fiind una dintre cele mai cunoscute si pitoresti locuri de pe aceasta insula. Apa este turcoaz, peisajul stancos, cu multe golfulete ideale pentru amatorii de sarituri. Din zona se pot inchiria barci (sau plimbari cu “Yellow Submarine”, un vaporas cu o cabina de sticla scufundata 2,5 m sub apa) si totodata, de aici se poate vizita Paradise beach, accesibila doar pe apa. Tot aici se afla si celebrul Grotta beach bar, intr-un golfulet stancos, amenajat cu sezlonguri si cu o terasa cu o super vedere catre mare.

In ziua vizitarii acestei zone, prima jumatate a zilei am petrecut-o in Paleokastritsa, iar ce-a de-a doua parte in Sidari, pentru a vedea Canal d’Amour. O destinatie plina de tineri, in special in zona celebrului canal. Numele canalului este legat de mitul care spune ca daca doi indragostiti vor traversa canalul impreuna, vor ramane impreuna pana la finalul vietii. Insa, ca niste parinti responsabili cu copiii dupa ei, nu ne-am avantat in a traversa canalul pentru a ne garanta reusita relatiei. :))

Corfu Town, capitala si cel mai mare oras al insulei, are o arhitectura foarte faina, influente venetiene si o atmosfera foarte frumoasa. Pe langa stradutele mici, impecabile si taverne, de vizitat sunt Cetatea Veche (sau “Old Fortress”), Biserica Sfantul Spiridon (protectorul insulei), Cetatea noua.

Foarte aproape de Corfu Town (aproximativ 5km) este un loc special, care noua ne-a placut tare mult, o manastire minuscula, dar extrem de frumoasa, Manastirea Vlaherna. Mica insula este legata de pamant cu un pod si este, de asemenea, un loc foarte bun de plane spotting. In apropiere se poate vedea o mica insulita,  Insula Pontikonisi (Insula Șoarecelui).

Tot in apropiere, la aproximativ 10 km de Corfu Town, in satul Gastouri, se afla Palatul Achillion, construit de imparateasa Elisabeta a Austriei din Bavaria, cunoscuta sub numele de Sissi. Este foarte frumos si o optiune buna pentru a petrece o dupa-amiaza ceva mai racoroasa.

Din Corfu sunt numeroare optiuni de croaziere catre insulele Paxos si Antipaxos, catre partea continentala a Greciei, zona Epirus (Parga, Sivota, Blue lagoon) sau catre Albania (Sarande). Am incercat si o astfel de excursie, cumparata online in prealabil, catre Parga. Din pacate vremea in dimineata plecarii a fost destul de suparata, astfel ca de drumul la dus nu prea ne-am bucurat (la intoarcere, macar, a fost ok), insa am descoperit o zona extrem de frumoasa pe aceasta coasta, unde am decis sa revenim.

Despre vacanta in frumoasa Parga si imprejurimi (zona Epirus) vom povesti intr-un articol separat.

Ram

Dupa un drum destul de lung, cu 2 opriri, una in Sofia si a doua in Volos, am urcat dimineata in ferry(cu biletele achizitionate din timp pe http://www.bluestarferries.com) si am ajuns pe o insula tare frumoasa si inverzita.

Cu o cazare in Koukounaries, intr -o padure de pini, cu o gazda mai mult decat primitoare, ne-am inceput aventura pe una din insulele din grupul Sporadelor. Plaja Koukounaries este superba, cu pini si mare la un loc, amenajata cu toalete, sezlonguri, baruri si aglomerata pentru ca e un punct de atractie pentru cei care opteaza pentru croaziere, tururi pe mare. Pentru mine mult prea comerciala.

Skiathos, diamantul Sporadelor, este o insula situata in nord vestul Marii Egee, la est invecinata de coastele Magnesia si la vest de insula Skopelos. Langa sunt o multitudine de insule mai mici sau mai mari cum ar fi Alonissos, Skyros, Peristera, Yioura, Kastronosia, etc. Avand 61 de km patrati, cu o forma neregulata, mai muntoasa in nord, ofera peisaje spectaculoase si este mai impadurita in partea de est. In sud este celebra plaja Koukounaries care inseamna conuri de pin. In spatele plajei este o zona protejata de municipalitatea din Skiathos fiind una din cele 3 zone de padure langa plaja din Grecia.

Orasul Skiathos Town e o bijuterie, cu stradute inguste, casute pline de flori, cafenele, taverne si magazine. In oras e o biserica care ofera o priveliste foarte frumoasa asupra portului , numita Panaghia Limnia.Castelul medieval Skiathos, construit in sec. al XIV lea a servit drept fortareata impotriva piratilor.

Construit pe doua dealuri line, Skiathos town pastreaza arhitectura traditionala a insulei, a unui port vechi in ciuda dezvoltarii intense din ultimul timp. Principala strada, Papadiamantis, numita dupa un scriitor grec al sec. XX este plina de turisti, magazine , restaurante. Peninsula Bourtzi separa portul comercial de orasul vechi. Pe peninsula este Castelul Sf.George unde se regaseste un teatru in aer liber functional si in ziua de astazi. Vis a vis de castel este casa unde s-a nascut Alexandros Papadiamantis, transformata acum in muzeu.

Plajele din Skiathos sunt diverse. Voi incepe cu plaja Koukounaries, care este superba. Din pacate se aglomereaza foarte tare. Cel mai luxos hotel aici a fost construit, practic turismul din Skiathos a inceput in aceasta zona. Plaja cu nisip, intrare lina in mare, cu padure de pini in spate.

Plaja Banana, aproape de Koukounaries, o plaja mai scumpa pe care se petrecea 24 din 24 . Acum o plaja destul de linistita, cu nisip si intrare lina in mare.

In diminetile cand aveam chef, ieseam la alergat din sud vest in partea de nord vest a insulei prin padure si ajungeam la alte plaje mai putin amenajate cum ar fi Mandraki, Elias, Agkistros pe care nu am facut plaja dar le-am admirat fie de sus, fie chiar de pe plaja.

Alte plaje aproape de Koukounaries pe care am fost tot la o scurta si intensa alergare, de data aceasta spre Skiathos Town, au fost Troullos si Maratha. Pe plaja Troullos am si stat o zi, o plaja mai modesta, cu nisip si intrare lina in apa, cu taverna pe plaja. Plaja Maratha e foarte ingusta , deservind celebrului hotel Skiathos Palace Hotel. Am fost in trecere la prima ora a diminetii si deja lumea cobora sa puna prosoapele pe sezlonguri.

Tot in apropiere de Koukounaries este plaja Ampelakia. Descoperita in ultima zi de vacanta, consider ca e cea mai frumoasa plaja de zi cu zi, linisita, cu zone de sezlonguri si pentru un complex situat in apropiere, dar si sezlonguri la liber deservite de un grec amabil. Cu nisip si intrare lina, o plaja care le contine pe toate (liniste , nu foarte aglomerata), asta daca nu te deranjeaza sa cobori si sa urci pana la parcare cateva trepte.

Pentru ca intr-o noapte a plouat, cu tunete si fulgere, a doua zi fiind inca ploaie si nori, am hotarat ca este vremea de o plimbare si am plecat spre Kastro, in nordul insulei. Am lasat masina intr-o parcare si am coborat pana la frumoasa plaja, cu marea destul de agitata, unde am stat cateva minute sa o admiram de pe mal. Chiar si asa, a furat niste papuci si ne-am udat considerabil pe haine. Noroc ca soarele iesise din nou la interval si ne-am uscat rapid. Si am recuperat si papucii. Gasesti pe plaja o taverna, unde se aduc produsele cu magari, care isi faceau in acel moment siesta. Impresionant ca si peisaj. In drum de la aceasta plaja spre Koukounaries am oprit la o taverna cu o priveliste de vis asupra insulei, Panorama. Foarte buna si mancarea.

In nord este si celebra plaja Lalaria, pe care nu am ajuns. Este accesibila doar din barca. Am preferat sa facem o excursie de o zi cu vaporul in Skopelos si Alonissos si nu ne-a parut rau.

In plimbarile de seara am mai fost pe o plaja mai salbatica, cu pietre in apa, cu apa mai adanca Krifi Ammos, foarte frumoasa. Cu o taverna cu stuf, o plaja cu farmec.

Ca o concluzie, o insula mica si cocheta, cu multiple posibilitati de plimbare fie pe insula , fie pe insulele din apropiere, o insula verde si cu zen.

Antio sas!

Lala