aluramy

O destinatie pe care ne-am propus-o de ceva timp, dar pe care o tot amanam pentru altele mai facil de ajuns, mai frumoase (ziceam noi). Anul acesta i-a venit randul. Drum de 18 ore din zona Moldovei, de 14 ore din Bucuresti, cu oprire intermediara la Agistro (Grecia), respectiv Larissa la dus.

Pare mult, pare putin, merita.

Am ajuns la ora pranzului in Nafplion, un oras superb, ne-am cazat unii in oras, ceilalti intr-un sat din apropiere si am dat startul la concediu. Si ne-a iesit destul de repede sa intram in starea de zen pe care de fapt o tot cautam an de an.

Nafplion a fost prima capitala a Greciei moderne (dupa razboiul de independenta dintre anii 1821-1830). Se afla la aproximativ 2 ore distanta de Atena, capitala actuala a Greciei si este unul dintre cele mai frumoase orase vazute de noi pana acum. Fortareata Palamidi vegheaza de sus, iar castelul Bourtzi de pe mare. Orasul vechi (old town) este o bijuterie, cu strazi inguste, taverne traditionale, magazine cu produse facute in Grecia (inclusiv de mestesugari: pantofi, tablouri), biserici si multa, multa lume.

Pentru iubitorii de istorie, in apropierea orasului sunt situri arheologice precum Epidaurus, Mycenae, Tiryns.

In Nafplio sunt cateva plaje mai cunoscute: Karathonas si Arvanitia.

Pentru pasionatii de produse locale, in zilele de miercuri si sambata se organizeaza la poalele cetatii o piata de unde se pot achizitiona ulei de masline, masline etc, etc.

Orasul Nafplion este o incantare atat ziua, cat si seara. Cu o promenada pe marginea marii pana in spatele castelului Akronafplia, cu multe restaurante si baruri, este o reala placere sa te plimbi.

Fortareata Bourtzi, construita in 1471, in timpul dominatiei venetiene, este situata pe o insula mica in largul portului si a fost folosita ca fortareata, inchisoare, resedinta, hotel. Este accesibila de pe mare si in sezonul estival se fac plimbari din Nafplio din jumatate in jumatate de ora. Recomandam o plimbare la apus.

Castelul Palamidi, construit in 3 ani (1711-1714), tot de venetieni, este situat pe un deal deasupra golfului Argolitic. La nici un an dupa terminarea lui, l-au cotropit otomanii pana la castigarea razboiului de independenta, cand a devenit al grecilor. Are 8 bastioane care comunica intre ele, a fost inchisoare insa acum este un loc de vizitat (intrarea este 20 de euro de adult si 10 de copil), de unde te poti bucura de superprivelisti. Este accesibil cu masina, dar se poate ajunge si pe jos. Povestea spune ca ar fi 999 de trepte. Nu va putem confirma sau infirma pentru ca am ales prima varianta de acces.

Epidaurus este o regiune veche situata la 35 de minute cu masina de Nafplion. Faimoasa pentru Sanctuarul lui Asklepios, parintele medicinei si pentru Teatrul antic unde, si in ziua de astazi, se tin concerte, festivaluri. Teatrul este construit in sec. 4 i.Hr., si poate gazdui pana la 14 mii de spectatori, iar acustica este perfecta si in ziua de astazi.

Epidaurus poate fi o destinatie in sine sau o oprire de o ora in drum spre/dinspre insula Poros. Este deschis de la ora 8 dimineata pana seara la ora 20 si pretul biletului a fost 20 de euro (copiii au gratuitate).

Sa mai mergem si la plaja dupa atata istorie. In oras, foarte aproape de castelul Palamidi este plaja Arvanitia. Pietroasa, cu apa mai adanca, foarte amenajata cu beach bar, scaune, sezlonguri poate fi o varianta si de petrecere a timpului seara, pentru a admira apusul.

La 15 minute distanta de oras, o plaja cu nisip, destul de lunga, amenajata, cu restaurante traditionale este plaja Karathonas. Noua ne-a placut foarte mult. Apa mica, linistita si clara.

In Tolo am ales o plaja foarte fain amenajata, administrata de Aloha Beach Bar (plaja mai retrasa de oras) si ne-am plimbat la plaja din statiune cat sa vedem cum este. Tolo este un fost sat pescaresc, acum devenit o statiune foarte cautata, plina de taverne, cu o plaja foarte ingusta pe alocuri, unde poti lua masa cu marea la picioare, la propriu.

Zona de langa Nafplio nu exceleaza in plaje spectaculoase si multe, insa pentru noi plajele de langa au fost perfecte de relaxare.

Si pentru ca nu am putut rezista tentatiei, am mai adaugat si niste insule la “portofoliu”, de data aceasta insulele saronice. Pe una dintre ele, Poros, am vizitat-o cu masina, cu o traversare de doar 5 minute cu ferry din portul Galatas. Pentru celelalte doua, Hydra si Spetses, intrucat nu pot fi accesate cu masina, am achizitionat o excursie organizata de Pegasus Cruises. Tipul acesta de croaziere de o zi pot fi uneori prea mult, prea aglomerat, insa am avut noroc de o zi linistita si foarte relaxanta.

Insula Poros este foarte aproape de coasta Peloponezului si usor de accesat cu masina, ferry plecand din 30 in 30 de minute din Galatas. Insula este formata din 2 parti – Sferia, o insula vulcanica si Kalavria, o insula foarte verde si impadurita. Peisajele sunt foarte frumoase, apa limpede si turcoaz, plaje mici, amenajate, umbrite de pini. Cateva plaja cunoscute: Kanali (foarte aproape de oras), Asketeli, Love Bay, Russian Bay. Am petrecut aici o zi intreaga, la Thala Sea Beach Bar, o plaja micuta, foarte frumos amenajata, cu muzica si voie buna. Recunosc ca prefer plajele fara muzica, dar atmosfera de acolo ne-a placut maxim. Inainte de a lua ferry inapoi spre continent, am luat putin oraselul la pas, stradutele, gelateriile. 🙂

Excursia in Spetses si Hydra a avut ca punct de pornire portul statiunii Tolo si a durat aproximativ 12 ore, cu o foarte scurta oprire in Porto Heli (fara debarcare), urmata de 2 ore in Spetses si 3 ore in Hydra.

In cazul insulei Spetses, denumita de venetieni si “insula de parfumuri” (datorita gradinilor cu flori), cuvantul cel mai potrivit pentru a o defini este eleganta. Este insula care l-a inspirat pe John Fowles in cartea sa Magicianul (in roman este denumita Phraxos) si poate fi accesata usor din Porto Heli. Spetses town este plin de restaurante si terase elegante, magazine, stradute pietruite si o zona de promenada foarte frumoasa. Circulatia auto este restrictionata, iar transportul se face cu trasuri trase de cai sau scutere, iar asta ii da un aer aparte. Aproape de port sa afla plaja Agios Mammas, o plaja amenajata, cu nisip si pietricele.

Insula Hydra, de departe cea mai frumoasa dintre cele 3, este o mica bijuterie, rupta parca din cartile postale. Este situata in arhipelagul Saronic si are o suprafata de aproximativ 50 mp si o populatie de aproximativ 2000 de locuitori. Se poate accesa foarte usor si din Atena, din portul Pireu, dar si din Metochi cu taxi boat-uri. Ce o face speciala si foarte autentica, pe langa peisaje, este faptul ca aici nu sunt permise autovehicule sau motociclete. Pentru transport pot fi folositi magarii sau caii. Noi ne-am bucurat de port, de o taverna buna, de stradutele inguste si de 2 plaje din imediata apropiere, Spilia si Hydroneta (a se citi stanci de pe care sari/cobori direct in apa, dar foarte faine si asa).

Cand am facut planul pentru Peloponez, am luat in calcul sa „sacrificam” o zi de plaja si relaxare pentru a vizita o mica parte din Atena. Ceea ce am si facut. Situata la distanta de 140 de km de Nafplion, ne-am pornit de dimineata la drum avand biletele deja achizitionate pentru intrarea la Acropole. Ajunsi in zona Plaka la ora 10, am avut timp sa savuram o cafea in celebrul cartier si apoi cu energie sa urcam spre zei.

Este cel mai vechi cartier din Europa, numit si Cartierul Zeilor datorita proximitatii de Acropole. Impartit in doua, Ano Plaka (situata sub Acropole) si Kato Plaka intre pietele Syntagma si Monasteraki), este o zona foarte animata, cu multe taverne, case in stil neoclasic, strazi inguste si intortocheate.

Pornim agale la deal spre Acropole, stam la coada la intrare si luam la pas, prin soarele elen, cea mai cunoscuta acropola din Europa, locuită încă din timpuri preistorice. De-a lungul secolelor a rezistat bombardamentelor, cutremurelor masive și vandalismului. Astăzi este un sit cultural al Patrimoniului Mondial UNESCO și găzduiește mai multe temple, dintre care cel mai faimos este Partenonul. Mentionez si Erehteionul, Templus Zeitei Artemis, Templul Atenei Nike, sanctuarul lui Zeus.

Nu e neaparat cea mai potrivita perioada a anului de plimbat pe Acropola, insa a meritat efortul. La intoarcere spre „casa” am oprit si la Canalul Corint (de pe autostrada nu se vede foarte bine, drept urmare intri in oras, in Korint si admiri aceasta constructie de pe pod sau din punctele de belvedere special amenajate).

Canalul Corint este un impresionant canal creat artificial, care leaga Golful Corint (marea Ioanica) de golful Saronic (marea Egee), separand peninsula Peloponez de restul Greciei continentale.

Din antichitate au existat incercari de a crea un canal (imparatul Nero fiind unul dintre ei), insa constructia lui s-a facut intre anii 1881 si 1893 de catre doi arhitecti de origine maghiara, care au lucrat si la canalul Panama. Are lungime de 6,3 km, latime de 21 m si adancime de 8 m. Nu este navigat decat de vase mici, turistice. Privelistea este superba, iar pentru amatorii de adrenalina, se poate face bungee jumping deasupra lui.

In drumul inapoi spre Romania, unii dintre noi am ales drumul prin Patras – Ioannina si am reusit sa mai vedem putin din zona de coasta a Peloponezului, plus podul Rio Antirio. Acesta este cunoscut oficial ca Podul Charilaos Trikoupis, fiind o constructie impresionanta peste Golful Corint, care leagă orașul Rio (aproape de Patras) de Antirio (pe Grecia continentală).

Desi o vacanta relaxanta, am reusit sa bifam cateva obiective importante din aceasta zona a Peloponezului, plus Atena. Data fiind dimensiunea zonei, nu ar fi fost fezabil sa vizitam si Monemvasia, Kalamata sau insula Elafonisos, care, desi foarte tentante, se afla la cateva ore bune de Nafplio.

Din ce in ce mai „greu” pe viitor in alergerea destinatiei. Pe de o parte ne-am dori sa revenim, pe de alta parte sa vedem si noutati. Ramane de gandit si de vazut!

Rami & Lala

Frankfurt nu a fost neaparat pe lista noastra de obiective turistice, insa am avut ocazia sa il vizitez de doua ori in scop profesional (o data singura si o data cu familia) si cred ca, desi considerat un oras grabit, mai mult de afaceri sau de tranzit, fara prea multe atractii turistice, este un oras care are, fara doar si poate, farmecul lui.

Cea mai frumoasa zona este, pentru mine, Römerberg, inima orasului vechi, cu cladiri istorice tipic germane si atmosfera medievala. O mare parte dintre aceste cladiri au fost distruse in cel de-al doilea razboi mondial si ulterior restaurate. Un loc plin de terase, cafenele, perfect pentru plimbare si relaxare (obligatoriu cu o bere buna 🙂 ), pentru mine cel mai frumos punct de atractie al orasului. Cateva atractii turistice: cladirea primariei, Biserica Sf. Nicolae, Fantana Dreptatii.

Podul de fier (Eiserner Steg), podul peste raul Main, “ornat” din plin cu lacatele ale iubirii, se afla in imediata apropiere a centrului vechi si ofera o priveliste foarte frumoasa asupra orasului. Foarte frumos, in special la apus. 🙂

La o plimbare pe jos de 10-15 minute este districtul financiar, o zona moderna, plina de zgarie nori, reprezentativa pentru Frankfurt, numit si Main-Hattan, o combinatie dintre raul Main si asemanarea cu cartierul Manhattan din New York. Pentru un view impresionant asupra orasului si poze pe masura 🙂 , se poate urca in Main Tower, un zgarie nori de 56 de etaje.

Pentru amatorii de shopping, strada Zeil si mall-ul My Zeil pot ocupa cu usurinta ore bune. 🙂 Pentru ca nu e in top activitati preferate, dar este in regula ca zona de plimbare dintr-o parte in alta a orasului si mai ales pentru o cafea la terasele de la inaltime.

Nu departe, tot in zona centrala, este bursa (Borse Frankfurt), o cladire cu o arhitectura foarte frumoasa. In fata acesteia sunt doua sculpturi, un urs si un taur, reprezentand diversele stadii in care se afla bursa.

Printre obiectivele culturale de neratat se afla casa Goethe si Opera. Eu le-am ratat pe ambele 🙂 , intrucat nu am avut timp de plimbare decat dupa-amiaza tarziu.

Catedrala din Frankfurt (Domul Imperial al Sfantului Bartolomeu) este o biserica gotica romano-catolica, situata in centrul orasului si dedicata Sfantului Bartolomeu. Este cea mai mare cladire religioasa din oras si o fosta biserica colegiala.

Gradina zoologica este una dintre cele mai vechi din Europa si, desi poate nu spectaculoasa, este un loc foarte bun de plimbare si relaxare pentru cei care calatoresc cu copii.

O parte mai putin frumoasa a orasului este zona garii centrale (Hauptbahnhof) si nu din punct de vedere arhitectural, ci pentru ca este o zona unde, din pacate, sunt foarte multe persoane fara adapost sau care consuma substante interzise. Din cate am inteles de la un ghid local acestora le sunt oferite adaposturi si ajutor, insa alegerea lor este sa revina in strada. Nu e un peisaj deloc placut si, desi este o zona intens circulata si cu foarte multa politie in preajma, este o zona in care nu m-am simtit confortabil.

Revenind insa la partile frumoase, pentru amatorii de plimbari cu apa, exista o serie de tururi pe rau, ceea ce poate fi o varianta foarte placuta de plimbare si de a asculta lucruri interesante despre oras. Nu departe de Frankfurt, pornind din zona Rüdesheim am Rhein, la aproximativ 60 km de Frankfurt, pot fi facute excursii mai lungi pe raul Rin, fiind o zona foarte frumoasa, cu castele de-a lungul raului si peisaje deosebite. 

Daca este Frankfurt un oras care merita vizitat? Cu siguranta da, este un oras foarte placut si cu destul de multe de oferit.

Tschüss!

In drum spre casa, venind din Praga, trecand prin 3 tari straine, cu un efort peste medie, am ajuns noaptea intr-o alta „tara”: Tara Hategului.

Dimineata m-a „lovit” linistea si frumosul.

Nu pot reda mirosul de iarba si sunetul pasarilor, dar va pot spune ca mi-as fi dorit sa pot sa stau acolo macar o saptamana. Mai ales ca urma Pastele, cred ca ar fi fost minunat. Ne-am promis sa revenim.

In zona sunt foarte multe locuri de vazut: Geoparcul dinozaurilor, Rezervatia de zimbri Slivut, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Biserica Densus, Manastirea Prislop, Cetatea Colt etc.

Si pentru ca era Joia Mare, prima oprire a fost Manastirea Prislop. Nu reusisem niciodata sa ajungem, desi in Hunedoara am mai fost cu o alta ocazie. Cunoscuta pentru parintele Arsenie Boca, asezamantul de la Prislop este asezat in apropierea localitatii Silvasul de sus, la 10 km de Hateg. Biserica de aici dateaza din secolul XVI si este declarata monument istoric.

Anual ajung aici mii de pelerini, atrasi de linistea si frumusetea acestor locuri.

Spre Deva, am oprit si la Giardini di Zoe. Situata in localitatea Banpotoc, creata de un italian pasionat de gradinarit, aceasta gradina e inspirata de stilul renascentist, cu fantani, labirinturi, statui si flori. Gradina poarta numele nepoatei sale, Zoe si este o oaza de liniste si verde. Obiectele decorative (vase, coloane și fantani din materiale naturale cum ar fi travertinul și piatra vulcanică numită Peperino, obiectele din fontă care au fost cumpărate din anticariate și recondiționate) sunt aduse din Italia.

In curte, la cele doua terase disponibile, poti servi si un fast-food, o inghetata, un suc. Intrarea se face pe baza de bilet, 25 de lei adult, copiii intre 3 si 12 ani 20 de lei, copiii sub 3 ani gratuit.

Acum 9 ani planuiam cu sora un road-trip: Budapesta, Viena, Praga. Nu s-a concretizat atunci, insa, in decurs de 4 ani, am reusit sa vedem toate cele 3 frumoase capitale. Daca punem la socoteala si oprirea scurta in Bratislava din 2022, putem numara 4. Care e cea mai cea? Greu de zis. Insa Praga ne-a surprins. Un loc plin de frumusete, de la cladiri in stil gotic la parcuri interesante. Si cu siguranta cu cea mai buna bere. Nu sunt amatoare de bere, insa e buna, ce sa zic?

Ca si celelalte city-break-uri din Viena si Budapesta, si de data aceasta, am plecat la drum cu masina. Hmmm…data viitoare, daca va mai fi in planurile noastre, vom vizita Praga pe cale aeriana. Lung drum, 1400 de km facuti in 2 zile din Bacau, cu oprire la dus in Ungaria, in Szeged, un oras aproape de vama Nadlac.

Szeged, un oras mare din Ungaria, nu l-am parcurs prea mult. Am ajuns, ne-am dezbracat „cojoacele” (caci da, am plecat de la zapada si cateva grade in Romania si am ajuns la grade bune cu plus), ne-am cazat la un hotel la marginea orasului (langa gradina zoologica) si am iesit la plimbare in oras, in centru, unde domneste o catedrala frumoasa numita Biserica Votivä.

Destul de pustiu pentru o seara de sambata. In curtea bisericii se tin festivaluri in aer liber. Probabil ca e foarte frumos. Dupa o foarte scurta plimbare am mers sa mancam la un popas celebru, sper sa nu gresesc numele: Fehértói Fish Restaurant and Pension. Merita o oprire chiar daca esti doar in tranzit. Personalul vorbeste si limba romana, meniul este si in limba romana, iar gulasul e…autentic maghiar.

Merita sa vii pe indelete in Seghedin, sa vizitezi gradina zoologica, gradina botanica, poate in perioada unui festival.

Si cum calatorului ii sta bine cu drumul, plecam a doua zi dimineata spre destinatia noastra unde aveam sa stam 3 nopti. Cazare in Praga 3, foarte faina si curata. Si pentru ca nu ne plac lucrurile simple, prima bataie de cap…parcarile🤭. Citisem cand am cautat cazare pe booking faptul ca in zona 1 si 2 parcarile sunt scumpe. Din acest motiv, am ales zona 3. Cazarile sunt in general fara parcare asigurata, te indruma fie catre o parcare privata, fie catre parcarile publice care nu toate sunt valabile 24 de ore. Fapt nestiut de noi in prealabil. Daca alegeti sa vizitati Praga cu masina, exista o aplicatie care identifica locatia si taxeaza conform zonei in care te afli. Parcarile sunt pe zone, dar si pe culori. De exemplu, parcarile pe culoarea albastra nu sunt valabile decat o ora (sunt ale locuitorilor) si nu poti prelungi perioada de sedere, spre deosebire de parcarile pe culoare mov, care sunt valabile 24 din 24, poti prelungi din aplicatie timpul de sedere, poti opri sederea daca pleci mai devreme din zona. De mare ajutor a fost aceasta aplicatie despre care ne-a zis un tanar ceh. Parcarile in Praga, spre deosebire de alte orase, se platesc 24 de ore din 24, 7 zile din 7. De luat in calcul la stabilirea bugetului pentru city-break.

Rezolvam situatia cu parcarea, ne cazam, ne pregatim sa iesim, mancam in zona cazarii si spre…centrul vechi. Se inserase deja, vreme foarte placuta (aprilie fiind), am pornit agale pe langa raul Vltava, spre podul Charles, intoarcere pe Manes Bridge. Intre cele doua am gasit intamplator si cea mai ingusta strada din Praga numita Vinarna Certovka (semaforizata pentru a evita blocajele ), apoi spre piata centrala, celebrul ceas astronomic, admirat Biserica Sfintei Fecioare Tÿn si inapoi spre cazare sa prindem forte pentru urmatoarea zi.

Podul Carol

Legatura intre orasul vechi si Mala Strana, frumos decorat cu statui, plin de oameni, animat cu dansatori, cantareti, romantizat de cupluri indragostite. Unul din obiectivele turistice cele mai fotografiate din Praga, desi, pentru a-l surprinde liber, trebuie sa vii pe la 5 dimineata cred. Cu 30 de statui si sculpturi de sfinti, a fost reconstruit (podul anterior s-a prabusit ca urmare a unor inundatii) la ordinul lui Charles al IV lea incepand cu anul 1357 si finalizat in 1402 de catre Petr Parler. Este flancat de turnul orasului vechi si turnurile orasului mic (Mala Strana). Statuile au fost puse din 1683 pana in 1928.

Biserica Sfintei fecioare din Tÿn

O cladire in stil gotic impresionanta, construita in secolul 17. Aici e mormantul astronomului Tycho Brahe.

Ceasul astronomic

Situat pe zidul primariei, este o adevarata bijuterie medievala. Are 3 cadrane: astronomic, reprezentand pozitia Lunii si a Soarelui, unul calendaristic reprezentand lunile si cei 12 apostoli. Este decorat in partea superioara de 4 figuri alegorice reprezentand de la stanga la dreapta vanitatea, zgarcenia, moartea si invidia. Vanitatea tine in mana o oglinda, zgarcenia este simbolizata de un evreu ce tine in mana o punga cu bani, moartea de un schelet care anunta orele si are in mana stanga o clepsidra iar invidia este reprezentata de un turc cu mandolina.

In zona pietii era organizat un targ de Paste. Foarte animata zona.

Tot in aceasta piata este si Klementinum, un complex de cladiri ce gazduieste cea mai mare biblioteca. Este un regret pentru mine ca nu am vizitat-o. Cumva am uitat de ea.

Dam start la o noua zi si ne indreptam spre Zoo Praha. Posibil sa se stearga din memorie impresii, pareri anterioare, dar mi s-a parut cea mai frumoasa si cea mai mare gradina zoo vazuta pana acum. Deschisa din 1931 se intinde pe 58 de hectare. O zi pare prea putin. Recunosc ca noi am cam grabit putin plimbarea ca sa ne mai ramana ceva din zi si pentru alte obiective. O zi fantastic de frumoasa de aprilie. Las cateva poze.

Muzeul Kunsthalle

Dupa ora 15 am reusit sa plecam de la zoo si sa servim un binemeritat pranz in centrul Pragai. Spre finalul programului, am vizitat un muzeu de arta Kunsthalle Praha, cu o expozitie interesanta a unei artiste de origini japoneze, Chiharu Shiota.

Muzeul este exact pe partea opusa castelului, asa ca ni s-a parut logic, dupa ce am vizitat muzeul, sa o luam agale la deal spre curtile castelului. Nu l-am vizitat in interior (oricum nu mai era deschis), dar ne-am plimbat in cele 2 curti si pe celebra strada de aur.

Cetatea din Praga

Considerata de Guiness Book of Records, cea mai vasta incinta fortificata veche din lume, Cetatea din Praga dateaza din sec. IX. Ansamblul cetatii este alcatuit din mai multe ziduri, castele, curti toate grupate in jurul Catedralei Sf. Vitus, fosta necropola regala. Castelul a fost si este un sediu al puterii, aici aflandu-se resedinta regilor Boemiei , imparatii Imperiului Roman si presedintilor fostei Cehoslovacii. In prezent este resedinta presedintelui ceh.

Sunt 3 curti principale. Noi le-am facut invers. A treia curte cu impunatoarea catedrala Sf. Vitus, bazilica Sf. Gheorghe, vechiul palat regal etc. In a doua curte este o frumoasa fantana din sec. XVII si un put protejat cu fier forjat. In prima curte este Palatul Prezidential de unde se poate urmari schimbarea garzii.

Mie personal mi-a placut Ulita de Aur. Se spune ca pe aceasta strada locuiau bijutieri. La casa nr.22 scriitorul Frantz Kafka a locuit o perioada impreuna cu sora sa. Sunt multe locuri, muzee, case legate de scriitorul ceh. In ultima zi am vazut si capul lui Kafka, o lucrare realizata de David Cerny, formata din 42 de placi mobile de otel care se rotesc si se misca simbolizand cumva ideilei si zbaterile scriitorului.

Plimbare pe raul Vltava

Cu ultimile mele puteri fizice, seara am luat vaporul pe raul care strabate Praga, pentru o plimbare de aproximativ o ora, timp in care, in mai multe limbi, ti se prezinta obiectivele pe langa care trece.

Dealul Petrin

Pentru aceasta zi ne-am propus Dealul Petrin, un loc foarte frumos unde am vizitat Casa oglinzilor, o incapere cu multe feluri de oglinzi in care te vezi distorsionat si Turnul Petrin, un mic Turn Eifel. Nu am urcat decat 299 de scari pentru a admira orasul de sus. A meritat.

Insula Kampa

Situata in cartierul Mala Strana, formata de un brat al raului Vltava numit Paraul Diavolului, ofera mai multa linistite. Micul suvoi de apa a fost folosit pentru a pune in miscare mori de apa, ultima fiind folosita in anul 1936. Pe insula este un muzeu de arta moderna Muzeu Kampa. Foarte placut de servit masa la una din terasele de pe marginea paraului.

Dupa o masa buna sa mai atingem niste puncte turistice si daca tot suntem in zona nu se putea sa nu ne pozam langa zidul lui John Lennon, care nu se mai vede de cate desene au fost facute ulterior. Fara o legatura directa cu John Lennon, acest zid a fost facut ca un simbol al libertatii in 1980, dupa asasinarea lui.

Ca o ultima seara, ne-am pornit spre piata veche, am trecut pe langa Casa dansatoare, l-am cautat pe omul ” spanzurat”, capul lui Kafka si am stationat pentru ultima data in piata veche unde a servit o ciocolata si macarons.

Si un ultim obiectiv, un parc numit Grébovka. Datat din secolul XIX , are o grota foarte frumoasa. Mi-a placut, relaxant si frumos.

O ultima masa in Praga, langa cazare, ca sa bea si sotul meu o bere la care a tanjit tot concediul. A baut doua. Buna tare!

Si ca sa fie trecerea mai lina spre casa am oprit sa mai bifam o „tara”, Tara Hategului. Dar despre o mica parte din zona intr-un articol dedicat Romaniei.

Dupa 7 ani am revenit in Roma cu fetele noastre. Tare mult ne-a placut in 2017 cand am fost doar in doi. Si ne-am dorit sa bifam un loc mai calduros pentru sfarsitul lui noiembrie si am fost inspirati, temperaturile fiind spre 16 grade la pranz.

Nu ne-am propus in cele patru zile sa facem foarte multe, fiind cu copiii, dar am reusit sa atingem cateva obiective importante. Catedrala Sf. Petru, Colosseum, Gradina zoologica, Stadionul Olimpico, Pantheonul si muzeul in aer liber al acestui oras un pic vechi, un pic romantic, un pic prea aglomerat, dar atat de fermecator.

Prima zi dupa drum am plecat de la cazare spre Piata Vatican, dar am fost intorsi din drum de o foame de lup finalizata la o terasa cu paste si pizza. Cum altfel? Minunata mancare. Stand linistiti la terasa, am observat ca fix langa e statia de autobuz si ne-am hotarat subit sa ajungem in Piata Venetia, sa o luam agale de acolo spre Colosseum.

La fel de grandios cum il tineam minte, impunator, te poarta in cu totul alte timpuri. Minunat noaptea, cat si ziua. Se construieste, se renoveaza cam peste tot in Roma. Veti vedea in poze ca majoritatea punctelor de atractie sunt in lucru. Fapt care e putin deranjant la ochi.

A doua zi am iesit la alergat spre Piata Navona, prin Piata Sf.Petru, pe podul de pe Tibru si inapoi.

La pranz aveam intalnire cu ghida la Catedrala Sf. Petru. 2 ore in catedrala impreuna cu o ghida romanca stabilita in Italia de 24 de ani. Ne-a spus povesti cu regi si papi, astfel incat sa atraga si copiii in aventuri vechi si incurcate.

Dupa am pornit spre Trastevere, un loc foarte frumos pentru mine. Mancat pranzul, apoi plimbare, Fontana di Trevi, Pantheon unde am si intrat si Piata Spaniola. Pantheon e cu taxa spre deosebire de acum 7 ani cand intrarea era libera.

A treia zi am plecat de dimineata spre Stadio Olimpico. Cu doi microbisti in casa era de neratat. Mi-a placut, o experienta noua si pentru mine. Ora 10 prima intrare, un ghidaj cu o tanara simpatica, in italiana si in engleza. Un scurt istoric al stadionului, apoi vestiare, teren, loja pentru VIP-uri si iesirea prin magazinul stadionului, de unde poti pleca cu amintiri despre AS Roma sau Lazio Roma, chiar si echipa nationala a Italiei.

La ora pranzului ne asteapta la Colosseum aceeasi ghida pentru o intalnire de 4 ore: Colosseum, dealul Palatin, Forumul roman si Formul lui Traian. Frumos, plin de informatii si recomand tuturor ghidaj.

Colosseum, acest amfiteatru datand din anul 70 i.H., inceput de imparatul Vespasian si continuat de fiul sau Titus. Mereu m-a frapat cum reuseau in acele vremuri sa faca asemenea constructii. Se spune ca a fost construit cu prizonieri evrei, iar finantarea s-a facut cu prada luata din timpul asediului asupra Ierusalimului.

Multi cunosc povesti despre Colosseum, construit pentru a gazdui jocuri de gladiatori, pentru executii, spectacole. S-au facut filme cu si despre, dar totusi sa il vezi cu ochii tai este impresionant.

Continuă lectura „Roma, orasul etern”