aluramy

Marea Insula sau Megalonissos, cu peste 8000 de km patrati, asezata la rascruce de drumuri intre Egipt, Roma si Orientul mijlociu, este impartita in patru regiuni administrative: Heraklion, Chania, Lasithi si Rethymno.

Pentru inceputul relatiei cu Creta am optat pentru zona din apropierea capitalei, Chania. Cu un zbor Bucuresti-Chania si un drum Chania-Kissamos cu masina inchiriata am inceput intr-o zi de iulie aventura noastra in cea mai mare insula greceasca. Si intradevar e mare si cel mai probabil ai nevoie de cateva concedii sa poti vedea cat mai mult din insula.

Ajunsi seara tarziu, ne-am dus in micul orasel Kissamos sa mancam pentru ca a doua zi sa ajungem pe plaja Falassarna, situata la aproximativ 20 de minute de cazare (14 km).

O plaja mare, cu o apa faina, amenajata, dar cu beach baruri nu foarte aproape de plaja, in zona unde am stat in prima zi. Cu un vant puternic si fierbinte dinspre uscat am crezut initial ca suntem undeva in Sahara. Ne-am tinut bine de sezlonguri si ne-am bucurat de prima zi de plaja.

Seara cum altfel decat o plimbare pe faleza din Kissamos.

Ziua a doua vine cu plaja cu nisip roz si anume Elafonissi. La 41 de kilometri de Kissamos, e una dintre plajele care mie personal mi-a placut extrem de mult. Din parcarea destul de generoasa (si mai sunt si altele disponibile), mergi un pic pe jos si ajungi pe o plaja superba. Bineinteles nelipsitul vant ne intampina si aici. Dar luam partea buna. Fara vant am fi simtit si mai tare caldura.

Seara o plimbare in Chania. Sambata seara, o aventura sa gasesti loc de parcare in apropiere de centrul vechi care este foarte frumos. Ne-am plimbat de-a lungul apei si printre stradute mai dosite, mancat o inghetata si retur spre Kissamos. Distanta este de 37 de km.

Chania, capitala Cretei, este un loc foarte placut. Centrul vechi plin de cladiri venetiene si otomane, cu o atmosfera cosmopolita este unul din cele mai frumoase pe care le-am vazut eu in Grecia pana acum. Portul venetian, faleza plina de cafenele si taverne, bastionul Firkas care gazduieste muzeul maritim din Creta, domul Giali Tzami sunt cateva atractii din zona portuara. Zona veche se extinde si in afara portului: alei inguste, cladiri venetiene si otomane fac atmosfera boema a Chaniei.

A treia zi ne propunem sa fim ceva mai linistiti si am optat pentru o plaja nu foarte departe de Kissamos si anume Golden Beach. Nisip, apa lina, caaaldaaa.

Am prins forte si in urmatoarea zi ne-am aventurat spre Preveli. 123 de kilometri, dar a meritat efortul. Am setat gps-ul pe Preveli Palm Forest si, dupa ce am ajuns in parcare, am coborat aproximativ 15 minute pana la plaja. Plaja e neamenajata cu sezlonguri, ne-am asezat la umbra pinilor si am plecat in padurea de palmieri si ne-am plimbat in rau. Este un peisaj unic. Padure, rau si mare.

De urcat tot 15 minute ne-au luat, diferenta a facut-o caldura amiezii. Daca as mai ajunge in acest loc as opta sa ajung la plaja Preveli care este de partea cealalta a padurii de palmieri, o plaja amenajata cu sezlonguri si de aici m-as plimba pana la padure avand o portiune de urcat si coborat. Fara bagaje cu siguranta ar fi fost o varianta mai confortabila. Asa sfatuiesc pe cei ce vor ajunge in acest loc minunat, sa opteze pentru urcarea din partea stanga a plajei.

Spre casa am trecut prin Rethymno. Un orasel minunat. Speram sa mai ajungem.

Din nou Falassarna in urmatoarea zi. De aceasta data fara vant dinspre uscat, ci doar cu valuri. Frumos, relaxant, pentru ca urmeaza marea aventura a doua zi si anume Balos.

Ca o decizie de grup am hotarat vizitarea lagunei Balos cu barca (mica) inchiriata. Multa lume spune ca peisajul maxim este de sus. Exista 2 posibilitati de ajuns la aceasta laguna, pe mare (cu barca inchiriata sau cu barci mai mari care ajung in jur de ora 10 pe plaja Balos, insa putin probabil sa mai gasesti sezlonguri libere la acea ora, plaja fiind deja destul de plina) sau pe uscat. Pe uscat mergi cu masina ceva km pana in parcare pe un drum neasfaltat. Din parcare cobori spre plaja in jur de 30 de minute spun unii. Nu stiu sa spun, dar promit ca daca voi mai ajunge aici, sa incerc varianta terestra. Cu barca luata din portul Kissamos am facut aproximativ o ora pana la laguna, fiind o zi cu curenti puternici. Pentru mine o experienta pe care nu o voi mai repeta, dar este experienta mea. Drumul de intoarcere a fost prin Falassarna, pentru a evita „today’s full wind” si a fost o experienta mult mai placuta decat cea de dimineata pe traseul dinspre Kissamos. De acolo am fost preluati de o masina pana in Kissamos.

Locul este…ireal. Desi un vant foarte puternic ne-a insotit cele 4 ore pe care le-am petrecut acolo, mie mi s-a parut un loc pe care nu l-am putut compara cu altul. Poate cu Elafonissi putin.

Exista un punct de vanzare, unde gasesti bauturi si chiar si ceva mancare.

Dupa ce am plecat de pe plaja, barca ne-a oprit la insula Gramvousa pentru o baie si cateva povesti despre acest loc foarte frumos. Insula Gramvousa este o insula pustie si poate fi luata la pas in urcare unde regasesti o fosta fortareata, bineinteles construita de venetieni spre sfarsitul dominatiei lor in Creta, preluata ulterior de otomani, ca intr-un sfarsit sa fie cucerita de greci. Astazi e „asediata” de mii de turisti veniti zilnic cu vaporul.

Am incheiat ziua cu o vizita in Chania, pentru un nou apus fabulos, de aceasta data de pe terasa unei cofetarii, Koukouvaya.

Dupa o zi intensa, urmatoarea zi am petrecut-o la Stavros Beach, plaja unde s-a filmat faimosul dans sirtaki din celebrul film Zorba grecul. Situata in nordul peninsulei Akrotiri, la 17 km de Chania, este o plaja mica, foarte frumoasa si oarecum linistita, desi aglomerata.

Plecand din Stavros spre Seitan Limani am bifat si manastirea Agia Triada (Sfanta Treime).

Spre Seitan Limani e o portiune de drum ingusta de mers cu masina, ajungi intr-o parcare de unde esti „preluat” de celebrele capre care te cauta peste tot in speranta de a gasi ceva de mancare. Ne-am amuzat, in special copiii, de faptul ca erau foarte indraznete, urcandu-se pe capote si tragand de haine poate, poate gasesc ceva bun de rontait. Doar unul dintre noi a coborat pana la plaja (din parcare e un drum destul de abrupt de coborat, dar nu este lung ca durata, curajosului nostru i-a luat 5 minute coborarea, 5 urcarea) a sarit de pe stanci in apa si noi l-am sustinut de sus. Fiind spre seara, plaja era destul de libera.

Usor, usor concediul se apropie de sfarsit. Ne-ar mai fi trebuit cateva zile, 10 abia le-am simtit.

Mai revedem Elafonissi. De data aceasta fara vant puternic, cu o plimbare prin apa pana dupa laguna. Superb. O apa cristalina si o incantare pentru copii care au vazut pesti de multe feluri si culori.

Spre Kissamos, o parte dintre noi a mai bifat o manastire. Mai frumoasa decat precedenta.

Chrysoskalitissa Monastery

Seara, o ultima vizita in Chania. Un pic de cumparaturi pentru cei dragi de acasa si o inghetata pe faleza. Minunat orasel.

Si am incheiat cum am inceput cu Falassarna Beach. Minunata insula. Ne-a coplesit caldura, ne-a batut vantul, ne-a ars soarele, ne-am intors mai obositi decat am plecat, insa a fost magie greceasca.

Lala

Sfarsit de octombrie si plecam la drum. Bacau-Oradea (voi pune cateva poze ca e prea frumos orasul) si Oradea-Budapesta.

Budapesta, un oras frumos, avantajat de pozitionarea de o parte si de alta a Dunarii. Ce am putut noi sa facem in cele 3 zile alocate acestei iesiri tomnatice a fost sa ne bucuram alaturi de copii de Gradina Zoologica, croaziera pe Dunare, Bastionul Pescarilor, Biserica Matyas , Piata Centrala , Cladirea Parlamentului, Insula Margareta, minunatele poduri si cireasa de pe tort celebra Cafenea New York.

Gradina Zoologica si Tropicarium din Budapesta sunt superbe. Este o gradina mare, cu o varietate de specii de animale care mai de care. Noi am stat de dimineata pana dupa pranz, undeva la 6 ore. Situata intr-o zona de padure, desi in oras, cred ca poti sta zi lumina in ea fara sa simti cum trece timpul. Biletele le-am luat de la intrare (ca o paranteza, atentie unde parcati masina daca vizitati orasul, locurile fiind cu plata marea majoritate). E bine de consultat programul pe site-ul (zoobudapest.com), chiar daca este deschisa aproximativ in fiecare zi a anului. Pentru mine, aceasta gradina zoologica a fost o ocazie de a vedea animale (ursul polar, de exemplu) pe care nu le vazusem vreodata.

Tropicarium este situat in cadrul unui mall din Budapesta undeva mai departe de centru. Biletele le-am achizitionat la intrare. Nu e foarte mare (iti ia lejer o ora), dar e foarte frumos amenajat cu rechini, specii de maimute, fluturi etc.

Croaziera pe Dunare a venit asa spontan si nu am regretat. Poti admira cele mai frumoase obiective turistice ale Budapestei (Palatul Parlamentului, Castelul Buda, Bastionul Pescarilor, Insula Margareta si podurile Elisabeta, Libertatii etc.). Biletele le-am luat din zona de port, vis-a-vis de Cladirea Parlamentului, ba chiar ne-am urcat in vapor fara sa achitam pentru ca nu aveam cash si nici timp sa facem rost pentru ca tocmai pleca cursa. Astfel incat am achitat la intoarcere. De treaba vecinii nostri.

Bastionul Pescarilor, un turn care dateaza din Evul Mediu, care ofera o panorama asupra orasului superba. Cu 7 turnuri care reprezinta cele 7 triburi maghiare care au stat la baza formarii poporului maghiar, sunt ca niste turnuri din povesti. Pe dealul Castelului troneaza biserica Matyas, una dintre cele mai simbolice cladiri din Budapesta, in stil arhitectural gotic si cu un acoperis format din tigle ceramice colorate. Dupa vizita, am servit o minunata inghetata langa restaurantul lui Jamie Oliver.

Cladirea Parlamentului , este o cladire impunatoare. Nu am vizitat interiorul, dar ne-am plimbat in zona destul de des. Foarte faina ca zona de promenada.

Insula Margareta, o zona legata terestru de oras prin podul Margareta daca vii dinspre Parlament , am vazut-o atat seara (era un spectacol de lumini la o fantana muzicala), cat si ziua. Mie mi-a placut foarte mult. Mai plina de verdeata, mai linistita, cu gradini si bai termale (se alearga mult in aceasta zona care se intinde pe 2,5 km, se face caiac pe Dunare, fotbal pe terenuri care nu sunt putine in zona).

New York Caffe, ultima oprire inainte sa o luam spre Sighetul Marmatiei, unde am facut oprirea spre casa. Pe merit una din cele mai frumoase cafenele din lume, titlu castigat in anul 2011. Merita macar o data in viata sa bei o cafea aici. Situata in incinta unei cladiri vechi, care e hotel acum, in stil renascentist, functioneaza ca si cafenea la fel ca in anii interbelici cand renumiti artisti, poeti, scriitori se adunau aici. Se intra in general pe baza de rezervare, dar noi nu am stiut, insa am avut noroc (se poate face rezervare pe site-ul www.newyork.hu). Ne-am luat ramas bun de la Budapesta cu un cappuccino si o prajitura.

Lala

In ultimii patru ani am reusit sa vedem cateva statiuni de pe litoralul bulgaresc, incepand cu partea mai aproapiata de noi si anume de Varna si continuand cu cea de la polul opus, Burgas.

Am legat intr-un an cateva zile in Topola, la aproximativ 50 de km de Vama Veche, intr-o perioada destul de libera, data fiind vremea nu foarte calduroasa. Am stat intr-un complex in regim hotelier foarte ok, pe un deal cu vedere de sus spre mare, dotat cu multe piscine si tobogane pe care nu am putut sa le testam fiind inca rece afara. ( desi era mijloc de luna iunie) Langa locatie binecunoscutul restaurant El Balcon del Mundo unde se mananca bine.

In cele 4 zile cat am stat am explorat cateva plaje, doua dintre ele fiind aproape de cazare si anume White Lagoon si plaja Argata.

White Lagoon, o plaja draguta, la 9 minute de mers cu masina de apartamentul unde am stat.

Argata Beach, la 10 minute de mers cu masina de cazare, mie personal mi-a placut foarte mult. O plaja ce ma ducea cu gandul la Grecia, o plaja linistita (poate si pentru ca nu era multa lume), cu mult zen, deservita de o terasa foarte draguta, dotata cu cabine de schimb si toalete. O plaja cu nisip fain si apa lina pe care copila noastra mica nu a ezitat sa o incerce, desi era receeee rau.

Din zona am fost pentru cateva ore in Albena. Nu stiu sa zic cum e in sezon, dar noi am prins-o aproape pustie (incepuse si ploaia), dar tot am stat pe sezlonguri si unii dintre noi au facut si baie (nu zic cine).

Intr-una din zile am plecat spre Balcik sa ne plimbam si sa vizitam castelul reginei Maria. Foarte draguta statiunea, cu o faleza lunga pe care te poti plimba (chiar pana in Albena), cu mai putina plaja disponibila si multe restaurante.

Castelul este superb, modest si cu bun gust, iar gradina botanica este plina de tot felul de cactusi si flori. O placere sa te plimbi prin castel, dar mai ales in gradinile lui: Gradina Ghetsemani, Curtea englezeasca, Labirint etc. In interiorul castelului este si o crama unde se pot degusta vinuri speciale, cum ar fi cel din trandafir sau cel din smochine. Daca nu sunteti dispusi sa beti vin, niste dulciuri cum ar fi rahatul de trandafir poate va surade. Las cateva poze sa vorbeasca despre aceasta oaza de liniste si frumos pe care regina a iubit-o nespus, cerand chiar in testament ca inima ei sa fie depusa aici.

Kaliakra Cape, o alta destinatie in zona. Combinatie de stanci si mare, flori si muzeu. Un restaurant cu o priveliste superba spre ce a fost o data o fortificatie. Sunt mai multe legende legate de acest loc, una fiind despre 40 de fete bulgare care, pentru a scapa de otomani, s-au aruncat in mare nu inainte de a-si lega parul intre ele pentru a fi sigure ca nu ramane nici una.

Si, bineinteles, nu am putut trece indiferenti pe langa ferma de scoici Dalboka, unde am degustat bunatati marine intr-un cadru foarte placut la malul marii.

Dupa 2 ani cand am venit pentru a doua oare pe litoralul bulgaresc, nu mi s-a mai parut atat de buna mancarea.

De aceasta data am oprit dupa vama turca (venind din Bodrum -vezi si articolul Pe urmele lui Herodot https://aluramy.wordpress.com/2024/03/22/pe-urmele-lui-herodot-bodrum-august-2022/ ) pentru 3 zile in Sveti Vlas. O locatie nu foarte pe gustul meu, cu o plaja frumoasa, dar aglomerata.

Ideea acestei opriri a fost sa vizitam orasul Nessebar, ceea ce am si facut si care mi-a placut. Strazi inguste, pietruite, pe gustul meu. Unul din cele mai vechi orase ale Europei, construit pe ruinele unei asezari trace, detinut de-alungul timpului de greci, romani, bulgari, turci, astazi este un oras inscris in patrimoniul Unesco.

Frumos oras, bucurosi ca l-am vazut. Desi cam departe de vama Veche, merita vizitat macar o data.

Urmareste-ne si pe Instagram!!

https://www.instagram.com/aluramyblog?igsh=MXBqMXVsMDh4bm1reQ%3D%3D&utm_source=qr

Lala

Un oras in care am oprit de cateva ori in drumul nostru din Bacau spre Grecia sau la intoarcerea din Grecia. E potrivit ca oprire cand destinatia e Thassos sau Kavala. Cand drumurile ne-au dus spre vestul Greciei am optat mai mereu pentru opriri in Sofia sau Sandanski, Bulgaria. Eu o recomand si ca o destinatie in sine fiind aproape de vama Giurgiu (120 de km).

Veliko Turnovo este un oras destul de mare si important in Bulgaria, fiind al doilea centru universitar dupa cel din Sofia. Cunoscut ca Orasul Tarilor, fostele lor resedinte se afla pe dealul Tsarevet. Aproape de fiecare data ne-am cazat intr-o locatie foarte faina cu priveliste la Cetatea Tsarevet.

Este un oras superb, cu cetati medievale si cu un centru vechi pietonal unde regasesti ateliere de creatie de sculptura, bijuterii de argint etc. Voi face un sumar cu ce obiective am reusit noi sa vizitam de fiecare data cand am oprit (sa fie de opt ori).

Cetatea Tsarevets este impresionanta ca si pozitionare, aflandu-se pe o colina deasupra raului Yantra. Prima datare e din sec.XII, iar in perioada lui de glorie a fost centru politic, religios, cultural al Imperiului Bulgar. In interiorul cetatii se gaseste si Biserica ” Sf.Dumitru” si turnul Baldachin in care am si urcat pentru a admira orasul. Foarte frumos e spectacolul de lumini care e, din ce am inteles, in fiecare sambata seara (noi l-am vazut din camera).

Piata Samodovska si cartierul Varusha este una din cele mai faine zone din Veliko, plina de personalitate. Cu strazi pietruite cu piatra cubica, inguste, cu restaurante si cladiri traditionale fermecatoare. Noi aici ne-am cazat si am fost super multumiti si de cazare si de gazda noastra foarte amabila si primitoare. Casele vechi pot sa nu fie pe gustul tuturor, insa noua aici ne-a placut pentru atmosfera boema si calma. Plus ca am mancat extrem de bine la 2 restaurante din zona. Aici regasesti asa cum am spus mai sus ateliere de mestesugari in ceramica, tesaturi, lemn etc de unde poti pleca cu cateva amintiri lucrate manual (noi am plecat cu pisici si cai).

Strada Gurko una dintre cele mai frumoase strazi din Veliko cu case traditionale si cu priveliste la monumentul Asen, la care noi nu am ajuns. Doar l-am admirat din zona Varusha.

Muzeul de ceara

In imediata apropiere a cetatii Tsarevets este Muzeul Tsarevgrad Turnov care afiseaza o parte din viata sociala a Bulgariei medievale.

Cascada Kaya Bunar

In jurul orasului Veliko sunt mai multe zone ce pot si explorate, pesteri, cascade, biserici. Noi am optat, intr-una dintre opririle noastre, pentru o cascada la aproximativ jumatate de ora cu masina de Veliko, numita Kaya Bunar sau Hotnista. In jurul ei este un canion pe care noi l-am strabatut in aproximativ o ora, cu urcusuri pe alocuri verticale, care solicita atentie, dar nu sunt extrem de solicitante. Foarte frumos, foarte liniste, la un moment dat am avut senzatia ca suntem singuri. Se parcheaza foarte aproape de cascada si din parcare strabati canionul si explorezi padurea pe traseu admirand alte mici cascade.

In jurul orasului Veliko sunt multe alte locuri de vizitat: cascada Kartala, vechiul sat Arbanasi, cascada Krushuna, pestera Devetashka etc. Mereu ramane ceva de vazut in fiecare loc pe unde am fost, probabil pentru a avea motiv sa te intorci.

Lala

Cadoul de la mine pentru mine 🙂 de acum cateva primaveri (mai exact in mai 2019), de ziua mea, a fost o excursie in Italia, in Milano. Inspirata din traseul sis-ului meu drag facut in toamna anului anterior cu familia ei, am planuit pentru cele 4 zile sa vedem Milano, lacul Como (Como, Belaggio, Varenna), Venetia. Marturisesc ca focusul nu a fost neaparat pe Milano, ci pe zona lacului Como si, desi nu neaparat foarte aproape de Milano, pe Venetia, pe care nu o vazusem niciunul dintre noi si pentru care, la momentul respectiv, o singura zi mi s-a parut o varianta buna pentru vizitare.

Zborul a fost in Bergamo, de unde am luat un autocar direct catre Milano, unde am avut cazarea intr-un Airbnb in zona pietei Firenze.

Prima zi pornit la pas prin Milano, incepand, evident, din inima orasului, Piazza del Duomo, unde am vizitat Domul din Milano – una dintre cele mai mari catedrale gotice, Galeriile Vittorio Emanuele – un mic paradis pentru amatorii de shopping, cu magazine de lux si restaurante (intrucat nu sunt o mare amatoare de shopping, cel putin in vacante nu ma indur sa pierd timpul cu asa ceva, le-am admirat doar din punct de vedere arhitectural 🙂 ), dupa care ne-am plimbat pe stradutele din jur si ne-am oprit din cand in cand pentru gelato, pizza si paste bune. 🙂 Am incercat sa ne informam la Biserica Sfanta Maria delle Grazie, unde se poate admira celebra Cina cea de taina a lui Leonardo da Vinci, daca exista posibilitatea vizitarii fara programare (din pacate ne-am trezit tarziu, cu aproximativ o saptamana inainte, iar online nu am mai gasit locuri) si, din pacate, nu s-a putut. Aviz asadar celor care doresc sa viziteze, sa fie mai organizati ca noi. 🙂

Ziua 2 si totodata ziua mea, am dedicat-o lacului Como. Lacul Como (Lago di Como), este un lac de origine vulcanica din regiunea Lombardia, fiind al treilea cel mai mare lac din Italia, dupa lacurile Garda si Maggiore. Am ajuns rapid in Como cu trenul din Milano (aproximativ 30 minute) si, dupa o scurta plimbare prin Como, am facut ce imi place mie, ne-am plimbat pe apa. Am luat un ferry in sistem hop-on hop-off (exista si ferry rapide, noi l-am preferat pe cel ceva mai lent) si am admirat, de pe apa, frumusetile de localitati de pe lac si vilele grandioase, cu gradini perfecte. Am coborat pentru plimbare in Bellagio (perla lacului Como, un oras elegant situat intr-o peninsula intre cele doua brate ale lacului) si apoi am luat alt ferry catre Varenna (un sat pitoresc, situat pe malul estic al lacului). Pentru ca vremea nu a fost grozava (putin innorat, cu foarte scurte perioade de ploaie usoara), localitatile nu erau foarte aglomerate, ceea ce, sincer, a fost perfect.

Ziua 3 a fost alocata frumoasei Venetia, destinatie pe care mi-o doream inca din „foarte” tinerete 🙂 cand, pe drumul de intoarcere din Barcelona cu o prietena, in brosura de prezentare a companiei aeriene cu care am zburat atunci, am inchis ochii si am pus amandoua degetul pe Venetia ca urmatoare destinatie de vizitat. Nu am ajuns impreuna si nici nu am prioritizat o vacanta intreaga aici, de asta am spus ca o vizita de o zi e ceea ce trebuie pentru noi. Calatoria cu trenul din Milano pana in Venetia dureaza aproximativ 2 ore si 20 de minute. Dincolo de toate prejudecatile despre Venetia (faptul ca este sufocata de turisti), mi se pare un loc cu o atmosfera si o magie aparte, deosebit de frumos. Amintesc cele mai importante obiective: Piata San Marco, Bazilica San Marco, Canal Grande, Ponte di Rialto, palatul Dogilor, Podul Suspinelor, care pot fi cu usurinta bifate intr-o zi. De nepretuit raman, insa, plimbarile pur si simplu pe micile canale, stradute, restaurantele micute cu mancare delicioasa.

Cea de-a patra zi am dedicat-o, din nou, pentru plimbari prin Milano. Am vizitat castelul Sforzesco, o fortareata grandioasa unde pot fi vizitate mai multe muzee si colectii de arta, cartierul Navigli, cunoscut pentru canalele sale si atmosfera animata, Palazzo di Brera si am incheiat, din nou, in piata Domului, cu un cappuccino roz. 🙂

Ne-ar fi placut sa avem putin timp si pentru Bergamo: Citta Alta (Orasul de Sus) cu Catedrala Bergamo, piata Vecchia si Capela Colleoni, Turnul Campanone, Biserica Santa Maria Maggiore, dar cum zicem noi mereu, data viitoare. 🙂

Ram