O destinatie pe care ne-am propus-o de ceva timp, dar pe care o tot amanam pentru altele mai facil de ajuns, mai frumoase (ziceam noi). Anul acesta i-a venit randul. Drum de 18 ore din zona Moldovei, de 14 ore din Bucuresti, cu oprire intermediara la Agistro (Grecia), respectiv Larissa la dus.
Pare mult, pare putin, merita.
Am ajuns la ora pranzului in Nafplion, un oras superb, ne-am cazat unii in oras, ceilalti intr-un sat din apropiere si am dat startul la concediu. Si ne-a iesit destul de repede sa intram in starea de zen pe care de fapt o tot cautam an de an.
Nafplion a fost prima capitala a Greciei moderne (dupa razboiul de independenta dintre anii 1821-1830). Se afla la aproximativ 2 ore distanta de Atena, capitala actuala a Greciei si este unul dintre cele mai frumoase orase vazute de noi pana acum. Fortareata Palamidi vegheaza de sus, iar castelul Bourtzi de pe mare. Orasul vechi (old town) este o bijuterie, cu strazi inguste, taverne traditionale, magazine cu produse facute in Grecia (inclusiv de mestesugari: pantofi, tablouri), biserici si multa, multa lume.
Pentru iubitorii de istorie, in apropierea orasului sunt situri arheologice precum Epidaurus, Mycenae, Tiryns.
In Nafplio sunt cateva plaje mai cunoscute: Karathonas si Arvanitia.
Pentru pasionatii de produse locale, in zilele de miercuri si sambata se organizeaza la poalele cetatii o piata de unde se pot achizitiona ulei de masline, masline etc, etc.
Orasul Nafplion este o incantare atat ziua, cat si seara. Cu o promenada pe marginea marii pana in spatele castelului Akronafplia, cu multe restaurante si baruri, este o reala placere sa te plimbi.
Fortareata Bourtzi, construita in 1471, in timpul dominatiei venetiene, este situata pe o insula mica in largul portului si a fost folosita ca fortareata, inchisoare, resedinta, hotel. Este accesibila de pe mare si in sezonul estival se fac plimbari din Nafplio din jumatate in jumatate de ora. Recomandam o plimbare la apus.
Castelul Palamidi, construit in 3 ani (1711-1714), tot de venetieni, este situat pe un deal deasupra golfului Argolitic. La nici un an dupa terminarea lui, l-au cotropit otomanii pana la castigarea razboiului de independenta, cand a devenit al grecilor. Are 8 bastioane care comunica intre ele, a fost inchisoare insa acum este un loc de vizitat (intrarea este 20 de euro de adult si 10 de copil), de unde te poti bucura de superprivelisti. Este accesibil cu masina, dar se poate ajunge si pe jos. Povestea spune ca ar fi 999 de trepte. Nu va putem confirma sau infirma pentru ca am ales prima varianta de acces.
Epidaurus este o regiune veche situata la 35 de minute cu masina de Nafplion. Faimoasa pentru Sanctuarul lui Asklepios, parintele medicinei si pentru Teatrul antic unde, si in ziua de astazi, se tin concerte, festivaluri. Teatrul este construit in sec. 4 i.Hr., si poate gazdui pana la 14 mii de spectatori, iar acustica este perfecta si in ziua de astazi.
Epidaurus poate fi o destinatie in sine sau o oprire de o ora in drum spre/dinspre insula Poros. Este deschis de la ora 8 dimineata pana seara la ora 20 si pretul biletului a fost 20 de euro (copiii au gratuitate).
Sa mai mergem si la plaja dupa atata istorie. In oras, foarte aproape de castelul Palamidi este plaja Arvanitia. Pietroasa, cu apa mai adanca, foarte amenajata cu beach bar, scaune, sezlonguri poate fi o varianta si de petrecere a timpului seara, pentru a admira apusul.
La 15 minute distanta de oras, o plaja cu nisip, destul de lunga, amenajata, cu restaurante traditionale este plaja Karathonas. Noua ne-a placut foarte mult. Apa mica, linistita si clara.
In Tolo am ales o plaja foarte fain amenajata, administrata de Aloha Beach Bar (plaja mai retrasa de oras) si ne-am plimbat la plaja din statiune cat sa vedem cum este. Tolo este un fost sat pescaresc, acum devenit o statiune foarte cautata, plina de taverne, cu o plaja foarte ingusta pe alocuri, unde poti lua masa cu marea la picioare, la propriu.
Zona de langa Nafplio nu exceleaza in plaje spectaculoase si multe, insa pentru noi plajele de langa au fost perfecte de relaxare.
Si pentru ca nu am putut rezista tentatiei, am mai adaugat si niste insule la “portofoliu”, de data aceasta insulele saronice. Pe una dintre ele, Poros, am vizitat-o cu masina, cu o traversare de doar 5 minute cu ferry din portul Galatas. Pentru celelalte doua, Hydra si Spetses, intrucat nu pot fi accesate cu masina, am achizitionat o excursie organizata de Pegasus Cruises. Tipul acesta de croaziere de o zi pot fi uneori prea mult, prea aglomerat, insa am avut noroc de o zi linistita si foarte relaxanta.
Insula Poros este foarte aproape de coasta Peloponezului si usor de accesat cu masina, ferry plecand din 30 in 30 de minute din Galatas. Insula este formata din 2 parti – Sferia, o insula vulcanica si Kalavria, o insula foarte verde si impadurita. Peisajele sunt foarte frumoase, apa limpede si turcoaz, plaje mici, amenajate, umbrite de pini. Cateva plaja cunoscute: Kanali (foarte aproape de oras), Asketeli, Love Bay, Russian Bay. Am petrecut aici o zi intreaga, la Thala Sea Beach Bar, o plaja micuta, foarte frumos amenajata, cu muzica si voie buna. Recunosc ca prefer plajele fara muzica, dar atmosfera de acolo ne-a placut maxim. Inainte de a lua ferry inapoi spre continent, am luat putin oraselul la pas, stradutele, gelateriile. 🙂
Excursia in Spetses si Hydra a avut ca punct de pornire portul statiunii Tolo si a durat aproximativ 12 ore, cu o foarte scurta oprire in Porto Heli (fara debarcare), urmata de 2 ore in Spetses si 3 ore in Hydra.
In cazul insulei Spetses, denumita de venetieni si “insula de parfumuri” (datorita gradinilor cu flori), cuvantul cel mai potrivit pentru a o defini este eleganta. Este insula care l-a inspirat pe John Fowles in cartea sa Magicianul (in roman este denumita Phraxos) si poate fi accesata usor din Porto Heli. Spetses town este plin de restaurante si terase elegante, magazine, stradute pietruite si o zona de promenada foarte frumoasa. Circulatia auto este restrictionata, iar transportul se face cu trasuri trase de cai sau scutere, iar asta ii da un aer aparte. Aproape de port sa afla plaja Agios Mammas, o plaja amenajata, cu nisip si pietricele.
Insula Hydra, de departe cea mai frumoasa dintre cele 3, este o mica bijuterie, rupta parca din cartile postale. Este situata in arhipelagul Saronic si are o suprafata de aproximativ 50 mp si o populatie de aproximativ 2000 de locuitori. Se poate accesa foarte usor si din Atena, din portul Pireu, dar si din Metochi cu taxi boat-uri. Ce o face speciala si foarte autentica, pe langa peisaje, este faptul ca aici nu sunt permise autovehicule sau motociclete. Pentru transport pot fi folositi magarii sau caii. Noi ne-am bucurat de port, de o taverna buna, de stradutele inguste si de 2 plaje din imediata apropiere, Spilia si Hydroneta (a se citi stanci de pe care sari/cobori direct in apa, dar foarte faine si asa).
Cand am facut planul pentru Peloponez, am luat in calcul sa „sacrificam” o zi de plaja si relaxare pentru a vizita o mica parte din Atena. Ceea ce am si facut. Situata la distanta de 140 de km de Nafplion, ne-am pornit de dimineata la drum avand biletele deja achizitionate pentru intrarea la Acropole. Ajunsi in zona Plaka la ora 10, am avut timp sa savuram o cafea in celebrul cartier si apoi cu energie sa urcam spre zei.
Este cel mai vechi cartier din Europa, numit si Cartierul Zeilor datorita proximitatii de Acropole. Impartit in doua, Ano Plaka (situata sub Acropole) si Kato Plaka intre pietele Syntagma si Monasteraki), este o zona foarte animata, cu multe taverne, case in stil neoclasic, strazi inguste si intortocheate.
Pornim agale la deal spre Acropole, stam la coada la intrare si luam la pas, prin soarele elen, cea mai cunoscuta acropola din Europa, locuită încă din timpuri preistorice. De-a lungul secolelor a rezistat bombardamentelor, cutremurelor masive și vandalismului. Astăzi este un sit cultural al Patrimoniului Mondial UNESCO și găzduiește mai multe temple, dintre care cel mai faimos este Partenonul. Mentionez si Erehteionul, Templus Zeitei Artemis, Templul Atenei Nike, sanctuarul lui Zeus.
Nu e neaparat cea mai potrivita perioada a anului de plimbat pe Acropola, insa a meritat efortul. La intoarcere spre „casa” am oprit si la Canalul Corint (de pe autostrada nu se vede foarte bine, drept urmare intri in oras, in Korint si admiri aceasta constructie de pe pod sau din punctele de belvedere special amenajate).
Canalul Corint este un impresionant canal creat artificial, care leaga Golful Corint (marea Ioanica) de golful Saronic (marea Egee), separand peninsula Peloponez de restul Greciei continentale.
Din antichitate au existat incercari de a crea un canal (imparatul Nero fiind unul dintre ei), insa constructia lui s-a facut intre anii 1881 si 1893 de catre doi arhitecti de origine maghiara, care au lucrat si la canalul Panama. Are lungime de 6,3 km, latime de 21 m si adancime de 8 m. Nu este navigat decat de vase mici, turistice. Privelistea este superba, iar pentru amatorii de adrenalina, se poate face bungee jumping deasupra lui.
In drumul inapoi spre Romania, unii dintre noi am ales drumul prin Patras – Ioannina si am reusit sa mai vedem putin din zona de coasta a Peloponezului, plus podul Rio Antirio. Acesta este cunoscut oficial ca Podul Charilaos Trikoupis, fiind o constructie impresionanta peste Golful Corint, care leagă orașul Rio (aproape de Patras) de Antirio (pe Grecia continentală).
Desi o vacanta relaxanta, am reusit sa bifam cateva obiective importante din aceasta zona a Peloponezului, plus Atena. Data fiind dimensiunea zonei, nu ar fi fost fezabil sa vizitam si Monemvasia, Kalamata sau insula Elafonisos, care, desi foarte tentante, se afla la cateva ore bune de Nafplio.
Din ce in ce mai „greu” pe viitor in alergerea destinatiei. Pe de o parte ne-am dori sa revenim, pe de alta parte sa vedem si noutati. Ramane de gandit si de vazut!
Rami & Lala
aluramy 