Vazut in 2019 pentru prima data, farmecul acestui oras s-a asezat in timp, atingand in suflet si in minte lucruri pe care nu le pot defini. Extrem de aglomerat, aparent haotic, primele zile ale acelui octombrie 2019 m-au complesit urmand ca apoi sa il percep fermecator, romantic, usor trist si in acelasi timp impunator si primitor.
Plecam cu totii, soti si copii cu masinile intr- un oras unde iti trebuie ceva curaj sa conduci. Ajungem pe seara, ne cazam in zona Taksim. Seara iesim pe bulevardul Istiklal. Acelasi haos, aceeasi aglomeratie ca in 2019 ma izbeste parca tot pe nepregatite. Dar am incredere de aceasta data ca lucrurile acelea faine vor veni. Candva, acest bulevard era dominat de ambasadele puterilor straine. In ziua de azi strada este pietonala si are numeroase magazine si restaurante. Ma farmeca chemarea la rugaciune care se aude de 5 ori pe zi. Nu exista sa nu o auzi. Te invaluie din toate partile. Iesim in oras pe strada Istikal, putin prea obositi pentru freamatul acestei zone. Si da, incep sa identific ce e fain si bun aici…si unul dintre lucrurile care imi plac in Istanbul este….mancarea. Oriunde ai manca sunt sanse mici sa dai gres.
Prima zi
Acvariul Florya din Istanbul. Situat intr-un mall pe coasta marii Marmara, este unul dintre cele mai mari acquariumuri din lume. Istanbul Aquarium este un loc unde poti vedea rechini, pesti pirania, serpi anaconda, pisici de mare, pesti clovn care traiesc intre anemone otravitoare, pinguini. Partea tropicala este impresionanta, avand diferite specii de broaste colorate si otravitoare, caimani pitici, cea mai mica specie de crocodili din lume. Copiii sunt incantati. O lume subacvatica fascinanta. Biletele de intrare le-am luat la fata locului.
Daca vrei o pauza te poti delecta cu o inghetata (foarte buna in Istanbul), o cafea sau un suc de rodii.
Dupa acvariu savuram o masa buna in mall la restaurant Mado. Ne plimbam pe malul marii. Din pacate vremea e rece, ploua, bate vantul.
Dupa Acvariu plecam spre partea asiatica a Istanbulului, prin tunelul Eurasia care traverseaza stramtoarea Bosfor. Vremea rece si ploioasa ne face sa intram intr-un mall din Uskudar.
Ziua 2 Palatul Topkapi
Vremea continua sa ne dea putin de lucru, ploua, e frig. Avem biletele rezervate deja online ( http://www.topkapipalace-tickets.com) . Intarziem la intalnirea cu ghidul stabilita la 11.30. Primul palat al sultanilor, are o priveliste superba asupra marii Marmara. In sala sabiilor sunt si 3 dintre sabiile lui Stefan cel Mare.
A fost resedinta de sultani din 1465 pana in 1856. Dupa cucerirea Constantinopolului de catre Mehmet al II lea acesta a odronat construirea unui palat pe locul vechii acropole. Finalizat in 1465 a suferit in timp numeroase modificari facute de diversi sultani cele mai multe fiind facute de Suleyman Magnificul. In 1856, sultanul Abdul-Medjid a ordonat mutarea resedintei sultanilor la Palatul Dolmabache. Dupa caderea Imperiului Otoman, in urma unui decret al lui Mustafa Kemal Ataturk, Topkapi a devenit muzeu.
Ma fascineaza si ma contrariaza inca in ce fel construiau, in ce fel gandeau si cat de educati erau unii dintre oamenii acelor vremuri care par atat de indepartate de noi.
Structurat din 4 curti separate prin porti ceremoniale, fiecare curte avea rolul ei si era destinata unor anumite categorii de oameni si activitati. Prima curte cuprinde zidurile exterioare ale palatului si cladirile in ansamblul lor. Intrarea se face prin Poarta Imperiala. In stanga se afla Biserica Bizantina Sf.Irina. Aceasta zona a fost cunoscuta si sub denumirea de Curtea Ienicerilor, pentru ca garda de corp a sultanului o folosea ca loc de intalnire.
Trecand prin a doua poarta, Poarta Sultanului, intram in a doua curte numita Curtea Divanului, in care doar sultanului i se permitea sa treaca calare pe cal, toti ceilalti trebuiau sa descalece si sa se incline. A doua curte cuprinde sala divanului, bucatariile care gazduiesc colectii de cristal, portelan chinezesc, vase otomane si ustensile de gatit si grajdurile. Drept in fata se afla Poarta Eunucilor sau Poarta Fericirii care deschide a treia curte destinata in principal sultanului si cuprinde Camera de audiente unde se primeau vizite si se luau decizii, Biroul Marelui Vizir si una din intrarile in Harem (pe care nu l-am vizitat, orele de intrare difera si biletele se pot procura separat). Doar uneori erau primiti si oameni simpli pentru a isi spune dificultatile prin care treceau.
A patra curte contine cladirile din spatele palatului cu vedere spre Bosfor. Aici se afla Camera de circumcizie folosita pentru respectivul ritual islamic, o camera privata a medicilor unde se faceau parfumuri si medicamente, Moscheea Sofa si diferite pavilioane elegante, destinate familiei imperiale.
Fiind in zona Sultanahmet, vizitam si Hagia Sofia devenita intre timp moschee (in 2019 am vizitat-o ca si muzeu si mi-a placut foarte mult) si Moscheea Albastra, care era in renovare si nu se putea vedea mai nimic din ea in interior. Stricti cu regulile de intrare in moschei adica descaltat, cap acoperit intram doar eu, sora mea, sotul si mezina familiei (celalalt sot si adolescentii din dotare nu au dorit). Dezamagitor oarecum. Dar impresionante daca te gandesti cat au dainut in timp si la felul cum au fost construite, la luptele care s-au dus acolo.
Spre seara, pentru ca vremea nu e prietenoasa deloc am luat-o usor spre zona cazarii, bifand din nou bulevardul Istikal si intram in Muzeul Iluziilor. Iluziile optice, holograme, tunelurile de iluzie ne incanta si pe noi adultii.
Ziua a treia
Dedicata Palatului Dolmabahce ( biletele procurate de pe site-ul http://www.dolmabachepalaceticket.com ), ultimul palat al sultanilor, finalizat in 1853. Turul ghidat este impartit in doua: Camerele publice si Camera Tronului, apoi Haremul. Candelabre de cristal Boemia, baia sultanului, piei de urs imense, vaze Sevres, tapiserii etc. Se spune ca palatul s-a dovedit a fi un monument exagerat, constructia lui ducand la golirea trezoreriei imperiale, iar costurile de functionare au dus la falimentul imperiului in 1875.
Impresionanta este Sala Muayede, atat de inalta incat sub cupola ei poate incapea un bloc de 12 etaje. De cupola atarna un candelabru de 4 tone jumatate. Este interzisa fotografierea acestei sali.
Este un loc legat de modernizarea Turciei: primul parlament al Imperiului Otoman si-a tinut sedinta inaugurala in 1877. Si proclamarea republicii s-a facut tot in aceasta sala, Mustafa Kemal Ataturk tinand primul lui discurs in calitate de presedinte.
Personal mi-a placut mult mai mult Topkapi, insa curtea din Dolmabache cu deschidere spre mare e de vazut. Superb!
Spre dupa-amiaza mergem spre Ortakoy, sa vedem Moscheea, un monument de pus in rama. Ea poarta semnatura arhitectului Nikogos Balyan, cel care a proiectat palatul Dolmabahce. Acest cartier e renumit pentru celebrul kumpir, un cartof ce poate fi umplut cu de toate.
Si punem punct final acestei aventuri, incarcati si incantati ca am reusit cu 4 copii sa vedem un colt din lumea asta minunata ce nu se opreste sa ma surprinda.
Plecam dimineata si soarele apare, se incalzeste si pe drum fiind deja hotaram brusc sa profitam de soare si oprim la 70 de Km de Istanbul in Silivri. O mica statiune turceasca, un district al Istanbulului. Mancam, bem inca un ceai turcesc si o luam spre Romania. Sigur ca au ramas multe de vazut din ce ne-am propus cum ar fi muzeul Miniaturk, parcul cu lalele Gulhane si cartierul Balat. Pentru o data viitoare… Gule, gule!!
Lala
aluramy 